Această poezie e despre prima mea iubire,
Care mă doare şi acum,
Şi pentru cei pe care-i port în suflet,
Cât despre morţi,
Numai de bine…
Tot mai multă rugină,
În marea de vorbe.
Împuţinarea cuvintelor,
În cuibul-n care am fost născuţi.
Zboară toţi puii,
Sufletul gândului,
Miop, ruginit,
Talent la pândit,
Gândul vyd,
Vertical prăbuşit,
Într-o rână, bătrână.
Provestea merge mai departe,
copiii gândului pleacă în lume,
Spiritul lui n-a murit.
E în noi.
Te iubim şi ne dori.
Vei muri,
Dar doar când noi
Murim.
