19.9 C
București
luni, 15 august 2022
AcasăSpecialFrumuseţea lăuntrică a Caselor Hintz şi Kakas (Cocoş)

Frumuseţea lăuntrică a Caselor Hintz şi Kakas (Cocoş)

Două case din centrul vechi al Clujului ascund o serie de detalii, necunoscute pentru majoritatea clujenilor, dar care sunt indicatorii unei istorii fascinante.

 

Casa Mauksch Hintz aflată pe latura nordică a Pieţei Unirii, la colţul pieţei cu strada Regele Ferdinand I, găzduieşte expoziţia permanentă a Colecţiei de Istoria Farmaciei, care aparţine Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei. Clădirea fusese renovată în anul 1766, în condiţiile în care era amenajată o farmacie într-o veche casă de locuit, la comanda farmacistului privilegiat Tobias Mauksch, custodele bisericii evanghelice din Cluj. La începutul secolului al XIX-lea Casa Mauksch Hintz a devenit proprietatea familiei Szláby, familie care a avut o în proprietate până în 1949, când a fost naţionalizată.

În anii 1950, încăperea de la colţul clădirii a fost transformată într-un pasaj pietonal, de unde se deschide şi intrarea în expoziţie. La originea muzeului se află colecţia de obiecte farmaceutice transilvănene a profesorului universitar clujean Gyula Orient (1869-1940), expusă în anul 1904 într-una dintre sălile expoziţionale ale Muzeului Ardelean.

Această colecţie a fost donată Muzeului Ardelean, apoi a fost îmbogăţită pe parcursul timpului prin alte donaţii valoroase care ilustrează activitatea farmaceutică din Transilvania între secolele XVI-XIX.

Actuala expoziţie din casa Mauksch Hintz a fost amenajată în anul 1954 de către profesorul Valeriu Bologa, şeful catedrei de Istoria Medicinii şi Farmaciei. Mai târziu, Muzeul Farmaciei a primit numele de Colecţia de Istorie a Farmaciei, subordonată Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei.

Casa Wolphard Kakas

Casa Wolphard Kakas, aflată pe latura estică a Pieţei Unirii, la intersecţia acesteia cu Bulevardul Eroilor, a fost construită în trei etape, din 1534 până 1600. În construcţia clădirii predomină stilul renascentist. Ea reprezintă un prototip pentru arhitectura epocii. Prima etapă a construcţiei poartă amprenta stilului gotic, a doua etapă pe cea a Renaşterii nord-italiene, iar cea de a treia înclină spre baroc. În interiorul unei firide, încadrată de console, este desenat un cadran solar din secolul XVI, cadran unic în Transilvania, închipuind un semicerc, pentru a indica orele. În mijlocul semicercului, pe un pilon, era aşezată o bară subţire de oţel, a cărei umbră măsura timpul, după poziţia soarelui pe cer. Construcţia casei a început la comanda lui Adrianus Wolphard, întâi paroh, iar apoi vicar episcopal şi consilier la Curtea Regală din Budapesta.

O familie de notabili

Mare admirator al renaşterii italiene, Adrianus Wolphard a introdus motive specifice acesteia în clădirea construită. A murit însă, înainte de finalizarea lucrării. Construcţia casei a fost continuată de fratele său, Stephanus Wolphard, jude primar al oraşului Cluj, matematician şi astrolog de renume. Stephanus Wolphard a construit primul etaj al casei, partea din spate a curţii şi, foarte probabil, chiar şi cadranul solar. Clădirea a fost definitivată abia după moartea lui Stephanus Wolphard, când soţia lui s0a recăsătorit cu Stephanus Kakas (Cocoş), membru al unei familii din Ungaria, refugiată în Transilvania. Astfel, clădirea a căpătat numele de „Wolphard Kakas”. La etaj, casa avea un salon pe al cărui tavan era amenajat un zodiac astronomic.  Text Box:

Casă parţial demolară

Din clădirea finalizată la 1600 a mai rămas neatinsă doar o parte din faţada parterului dinspre curte. Clădirea a fost parţial demolată în 1894. O parte din elementele de decor ale casei se află astăzi în Lapidarul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă