De la scaune şi farfurii, la ferestre şi ţevi, cantitatea şi volumul plasticului cresc necontenit în locuinţele noastre. Suntem foarte dispuşi să asociem plasticul cu peturile şi pungile, practic cu ambalajele, care ne produc atâtea neplăceri. Dar plasticul a intrat de mult în lumea arhitecturii şi a designului, şi nu chiar oricum.
Dacă eram obişnuiţi cu fel de fel de farfurii, boluri, pahare, furculiţe şi linguri(ţe) ieftine din plastic în categoria bunurilor de larg consum, iată că prin scaunele Louis Ghost, realizate în stil Ludovic al XV-lea de celebrul designer Philippe Starck din policarbonat colorat, plasticul intră la interior în categoria premium de lux.
A trecut perioada în care plasticul la interior era instantaneu ataşat de kitsch, însă şi acum trebuie atenţie întrucât linia de demarcaţie poate fi foarte subţire.
Scaune, mese şi lămpi de lux din plastic se găsesc din abundenţă şi la noi, de exemplu în showroomul Innova (aici se găsesc scaunele Louis Ghost sub brandul Kartel), la magazinul Kare sau la concept stor-ul Intro iar tot în domeniul interiorului firma Koziol este celebră pentru farfurii, boluri şi decoraţiuni din plastic de diferite forme, modele şi culori din categoria lux.
Tot mai mulţi designeri reciclează si chiar upciclează plasticul, realizând accesorii sau decoraţiuni din peturi sau alte resturi de materiale plastice. Astfel de obiecte, de exemplu, se regăsesc din abundenţă la târgul Ecoststyle organizat la Frankfurt în paralel cu Tendence, precum şi la Ambiente, cel mai mare târg de bunuri de larg consum pentru casă din lume.
Chiar realizate din resturi de materiale plastice, însă cu creativitatea specifică designerilor, de multe ori astfel de accesorii sau decoraţiuni pot fi încadrate la categoria lux. Ca un exemplu sunt corpurile de iluminat şi lampadarele realizate din peturi precum şi din plăcuţele de medicamente (blistere) de către designerii de la Walking Chair Design Studio din Viena.
Mobilierul este deasemenea unul dintre consumatorii importanţi de materiale plastice. Şi nu numai scaune şi mese, ci şi blaturi, uşi pentru corpuri. Bucătăria şi baia sunt funcţiunile în care astfel de mobilier, dar şi diverse accesorii se întâlnesc des. Mobilierul de grădină din plastic rezistă mai bine la intemperii faţă de cel din lemn. Un avantaj al mobilierului din plastic este şi faptul că obiectele şi piesele din acest material sunt mai uşoare, deci mai uşor de transportat precum şi de mutat în casă.
Materialele textile au un cuvânt greu de spus la interior, ele dând nota finală oricărei amenajări, iar din acest punct de vedere cele sintetice, având o întreţinere mai uşoară şi fiind mai ieftine reprezintă o alternativă serioasă faţă de cele naturale.
Construcţiile şi arhitectura sunt, însă, marele consumator de “plastic”. Sunt clădiri realizate în întregime din plastic precum şi obiecte de dimensiuni mari care, datorită imprimantelor 3D se pot realiza pe scară industrială.
Orăşelele pentru copii, decorurile în industria cinematografică, termoizolarea clădirilor cu polistiren, industria ferestrelor (profile PVC) etc. nu mai pot fi astăzi concepute în afara “plasticului”. Ţevile din pexal şi polipropilenă au reprezentat o adevărată revoluţie în instalaţiile de încălzire şi sanitare.
Iar acest fapt se datorează calităţilor de netăgăduit pe care le prezintă masele plastice. Despre toate aceste lucruri ne-a vorbit arhitectul Stephan Nicolay, Chairman al IBK Institutul de constructii cu materiale plastice din Frankfurt si Lector in Design Experimental la Univesitatea Tehnică din Darmstadt, în cadrul unei expoconferinţe organizate de VEKA.
Eficienţa energetică precum şi maleabilitatea lor sunt calităţile principale care fac din masele plastice posibilele materiale ale viitorului în arhitectură şi design. Greutatea specifică mică poate prezenta deasemena un avantaj, inclusiv legate de consumuri mai mici.
Marea problemă care se pune este vis a vis de ecologie, faptul de a fi reciclabil. Dar deja încă de pe acum se produc mase plastice reciclabile.
În ceea ce priveşte utilizarea plasticului în producerea suprafeţelor vitrate (ferestre, luminatoare, terase) trebuie să avem în vedere că, spre deosebire de sticlă, acesta îşi păstrează transparenţa clară indiferent de grosime, şi este mult mai uşor.
Pe de altă parte, coeficientul ridicat de izolare termică al plasticului are ca urmare dimensiuni mai mici ale izolaţiilor precum şi clădiri cu consum redus de energie termică şi electrică.
Legat de dimensiuni discuţiile pot merge mai departe. Pentru realizarea unor pereţi din materiale plastice cu un anumit grad de izolare este necesară o cantitate mai mică de material decât pentru nişte pereţi din beton sau cărămidă cu acelaşi grad de izolare, datorită coeficientul ridicat de izolare termică al plasticului.
Rezultă că se consumă mai puţină energie pentru producerea unor astfel de pereţi faţă de variantele clasice, ceea ce face din plastic un material sustenabil.
Este însă o problemă în găsirea unei soluţii privind cantităţile enorme de polistiren folosite la termoizolarea clădirilor ţinând cont de faptul că acesta are totuşi o durată de funcţionare sensibil mai mică decât a clădirii însăşi, fiind deci necesară înlocuirea sa la un moment dat.
