Renovarea locuinţelor vechi presupune multe lucrări de consolidare. Acestea se impun din cauza deteriorării anumitor zone dar şi pentru că tehnicile vechi de construcţie nu mai corespund cu normele tehnice contemporane.
Unele din cele mai sensibile zone sunt cele de deasupra golurilor de uşi şi de ferestre. În prezent, acestea sunt bine protejate prin construirea de buiandrugi din beton-armat. În trecut însă, în aceste zone era aşezat un dulap din scândură, acesta fiind baza pentru zidăria din zona superioară a peretelui.
În multe cazuri, chiar şi acest suport lipseşte, zidăria sprijinindu-se direct pe tocurile uşilor sau ale ferestrelor. Din această cauză, în zonele respective apar frecvent fisuri a căror simplă astupare se dovedeşte, aproape întotdeauna, o soluţie de moment, deoarece fisurile se redeschid relativ rapid.
Pentru a consolida aceste zone se pot folosi mai multe soluţii. Una dintre ele constă în înlocuirea dulapului din lemn cu bare masive din fier-beton striat cu diametrul de 20 mm.
Odată cu eliminarea dulapului sunt eliminate şi primele două rânduri de cărămizi care se sprijineau pe el. Se fixează barele iar pe acestea se zideşte un alt rând de cărămizi.
Soluţia asupra căreia ne-am oprit de această dată, într-un mod mai detaliat, constă în realizarea unui buiandrug din beton armat. Casa în care au avut loc lucrările are o vechime de aproximativ 80 de ani şi este construită din cărămizi din chirpic.
În timpul renovării uşile, împreună cu tocurile, au fost demontate pentru a putea fi recondiţionate. În acest proces s-a constatat că zonele de deasupra tocurilor erau instabile, cărămizile desprinzându-se cu uşurinţă (foto 1).
Pentru a împiedica surparea peretelui în timpul lucrărilor a fost păstrată scândura superioară a tocului. Aceasta a servit drept bază pentru construirea unui cofraj (foto 2). Cofrajul a fost închis total pe o faţă a peretelui, iar pe cealaltă a fost închis parţial, pentru a permite turnarea betonului.
În următoarea etapă au fost eliminate cărămizile de deasupra tocului. În golul rămas au fost introduse bare din fier, cu diametrul de 6 mm. Armătura din fier a fost poziţionată în aşa fel încât să se sprijine pe pereţii laterali. După montajul fierului în cofraj, a fost turnat betonul (foto 3).
Buiandrugul a fost decofrat după ce betonul s-a întărit. Tocul din lemn a fost recondiţionat şi remontat în golul de uşă (foto 4). Pentru fixare şi pentru finisarea zonei de îmbinare dintre lemn şi perete a fost folosit glet.
La final, peretele a fost zugrăvit iar uşa împreună cu tocul au fost vopsite în albastru.
