Belgia pare sortita unor luni de incertitudini politice si de tensiuni comunitare si nimeni nu mai crede in formarea unui guvern in termenul fixat pentru luna august.
Cu toate ca Yves Leterme, castigatorul legislativelor din iunie, a lansat negocierile in vederea formarii guvernului federal, Belgia este amenintata de o criza politica prelungita. Potrivit analistilor, stilul, metoda si programul lui Leterme, liderul partidului democrat-crestin flamand (CDV), au fost imediat criticate de potentialii sai parteneri, iar negocierile risca in aceasta ambianta sa se eternizeze si deci sa esueze.
Fostul cabinet al lui Guy Verhofstadt poate expedia afacerile curente in octombrie, patru luni dupa scrutinul din 10 iunie, care a pus capat coalitiei liberale-socialiste pe care o conducea. Vincent de Coorebyter, director general la Centrul de cercetari si informare socio-politica (CRISP), declara ca nimeni nu mai crede in termenul din august, amintind ca, in 1987-’88, Belgia a asteptat aproape cinci luni un nou guvern.
Leterme nu este direct responsabil de aceasta intarziere. Regele belgienilor, Albert al II-lea, nu l-a numit "formator" de guvern decat la 15 iulie, peste o luna dupa scrutinul castigat de cartelul format din CDV si o mica formatiune flamanda independentista, NVA. Ca atare, negocierile nu au demarat decat la 24 iulie, intre cele patru partide invitate sa constituie o coalitie: democrat-crestinii si liberalii din cele doua comunitati lingvistice, respectiv CDV/NVA si VLD de partea flamanda, Centrul democrat si umanist (CDH) si Miscarea reformatoare (MR) de partea francofona.
Leterme a demarat cu stangul negocierile, fiind acuzat ca nu se poate distanta de baza sa flamanda pentru a deveni un viitor prim-ministru federal. Un purtator de cuvant al MR declara ca Leterme trebuie "sa integreze ideea ca nu mai este premierul Flandrei". De ziua nationala a Belgiei, la 21 iulie, Leterme a alimentat criticile si nelinistea francofonilor prin recenta sa gafa la televiziunea publica francofona, cand a confundat La Marseillaise cu BrabanIonne, imnul belgian. In ce priveste problemele de fond, inceputurile lui Leterme, partizanul unei Belgii mai confederale, sunt de asemenea laborioase.
