Parcă mai ieri Simona ajungea nebăgată de seamă în finala de la Nurnberg, în 2013. Mai strânsese alte trei meciuri cu trofeul pe masă până la acel moment, dar cum toate fuseseră pierdute (două dintre ele la Fes, un altul la Bruxelles), prea puțină lume a dat importanță momentului. Ce a urmat se știe, iar de atunci și până acum s-au adunat finale peste finale, parcă pe nesimțite. Cea de azi este deja a 16-a a carierei Simonei și a 13-a de la acea zi de iunie 2013, când Halep câștiga primul titlu al ei, într-o finală cu Andrea Petkovic. Azi îl poate obține pe al 10-lea, o primă cifră rotundă.
Pentru fanii Simonei mai puțin obișnuiți cu numele din circuit, tentația ar fi să treacă ușor cu vederea peste adversarul de azi. Karolina Pliskova nu este, încă, un nume cu rezonanță, dar va fi, cât de curând. În fapt, nu ar trebui să ne mire dacă Halep și Pliskova vor dezvolta o rivalitate în lunile sau anii ce vor urma. O rivalitate se bazează, de regulă, pe câteva ingrediente cheie: contrast de stiluri (check), vârste apropiate (check), baze consistente de fani (în formare) și un istoric de meciuri importante, de regulă finale sau cu un scenariu aparte. Meciul de azi e întâia lor întâlnire oficială, dar faptul că se produce direct într-o finală înseamnă o bornă pe care ambele o vor ține minte.
Ce o face pe Pliskova periculoasă? Fără să fie băgată prea mult în seama, cehoaica a pus cap la cap un traseu remarcabil în ultimele șase luni, asemănător oarecum cu cele șase luni de vis ale Simonei, din 2013.
Citește articolul complet pe Treizecizero.ro.
