» Maine seara, la Sala Palatului din Bucuresti, are loc deschiderea celei de-a XIII-a editii a Festivalului si Concursului International "George Enescu".
» Actuala editie a festivalului nu-si propune sa surprinda intreaga opera enesciana, fiind totusi prezentate aproape 40 de creatii ale marelui compozitor apartinand unor genuri dintre cele mai diferite, de la miniaturile vocale pana la marile opusuri vocal-simfonice.
» Sunt prezente pe afisele festivalului aproape 150 de lucrari din marea literatura muzicala universala, creatii ce apartin unor zone tangente spiritului enescian al muzicii sau contemporane acestuia.
Sala Palatului gazduieste maine, dupa ora 20.00, un impresionant florilegiu vocal, artisti in marea lor majoritate tineri, voci care au pornit in lumea cea mare a muzicii de pe meleagurile noastre. Este un concert de arii din opere menit a reprezenta cortina de deschidere a actualei editii a Festivalului si Concursului International "George Enescu". Desi, cum aprecia domnul Ioan Holender, directorul artistic al Festivalului, Enescu nu a avut o contributie speciala in domeniul culturii vocale a muzicii secolului trecut, concertul de deschidere se doreste a se constitui intr-un moment sarbatoresc de sporita efervescenta. Intregul festival etaleaza un extins serial de concerte inchinate memoriei celui mai important muzician roman, una dintre marile personalitati ale artei muzicale a secolului trecut. Nu putem uita, in urma cu aproape un secol, la pupitrul Orchestrei Filarmonice din New York, compozitorul si dirijorul Gustav Mahler a prezentat lucrarea tanarului Enescu, acea minunata pagina devenita emblematica, anume Preludiul la unison, de asemenea intreaga Suita in do major. Pe atunci a inceput drumul in lume al creatiei enesciene. Caci drumurile muzicianului violonist, cu mult timp inainte, au conturat deja trasee importante in viata muzicala a primelor decenii ale secolului.
Astazi, poate mai mult ca oricand, putem observa dimensiunea reala a personalitatii enesciene. A fost un european si un umanist prin vocatie. La fel ca si Brancusi. La fel ca si Cioran. A inteles si a reusit a pozitiona spiritualitatea oamenilor din randul carora a pornit, la nivelul marelui concert european al valorilor. A facut-o in modul cel mai firesc, definind in acest sens o coerenta sistemica, originala, de o maniera in care vocea tarii sale devine recognoscibila drept o adresare reprezentativa, demna, responsabila. Abia astazi, cand muzica maestrului isi gaseste treptat locul firesc in marele circuit al valorilor, putem aprecia cat de mult datoreaza actuala Europa Unita acestor voci particulare care se aud dinspre partea centrala si de est a continentului. Putem aprecia cat de mult datoram noi, cei de astazi, acestor legaturi trainice, identitare, construite in timp, inclusiv de George Enescu. Sunt legaturi care ne conecteaza – nu de azi, nu de ieri – la marele circuit european al valorilor. In mod cert, actuala editie a festivalului nu-si propune a etala intreaga creatie enesciana. Vor fi prezentate totusi aproape 40 de creatii enesciene apartinand unor genuri dintre cele mai diferite, de la miniaturile vocale si pana la marile opusuri vocal-simfonice. Importanta apare pozitionarea acestora in contextul muzicii in care a evoluat si s-a format personalitatea artistului, de la muzica barocului european si pana la marile creatii ale secolului XX. Este un demers realizat cu participarea unui important numar de colective simfonice de prim rang in dinamica actuala a vietii muzicale internationale, cu participarea unui manunchi de personalitati – solisti si dirijori – de mare autoritate artistica. Sunt prezente pe afisele festivalului aproape 150 de lucrari din marea literatura muzicala universala, creatii ce apartin unor zone tangente spiritului enescian al muzicii sau contemporane acestuia. Pot fi intalnite pe afis 75 de lucrari ce apartin creatiei romanesti actuale sau de secol XX. Caci, sa nu uitam, in anul 1921, impreuna cu alti colegi, George Enescu a pus bazele Societatii Compozitorilor Romani.
Pe de alta parte, greu de explicat imi apare prezenta, spre exemplu, in trei ipostaze diferite, a muzicii operei "Carmen" de Bizet, de asemenea prezenta unor spectacole coregrafice si de opera, muzica carora nu a reprezentat niciodata obiectul unor apropieri speciale din partea lui George Enescu. Ele se asaza insa sub semnul bucuriei noastre de a fi in contact cu evenimentele artistice de autentica consistenta. In plus, noul sistem de sonorizare al Salii Palatului, locul de desfasurare a marilor momente simfonice si vocal-simfonice, ne da sperante asupra faptului ca aceasta importanta investitie facuta din bani publici – am in vedere costurile intregului festival – se converteste intr-o temeinica investitie in cultura spirituala a concetatenilor nostri.
