Grecia pare să se joace cu nervii puterilor europene. După ce acestea din urmă au pus bazele reducerii datoriei externe a Atenei de la 170% la 120% din PIB până în 2020, premierul elen Giorgios Papandreou a anunţat că va lăsa populaţiei sarcina de a decide dacă Grecia îşi va respecta până la capăt promisiunea făcută Bruxellesului de a impune măsuri severe de austeritate.
Nu ar fi prima oară când un referendum decide soarta financiară a Greciei, deşi în acest caz ar putea fi vorba despre viitorul economic al întregii Uniuni Europene. În 1932, cetăţenii greci au decis prin vot să oprească rambursarea datoriei externe, provocând falimentul statului. Această situaţie a durat până în 1964, fiind însă doar cea mai lungă, nu şi singura perioadă de incapacitate de plată din istoria ţării.
1932: Populaţia a decis, populaţia a plătit, populaţia a demis
E drept însă că în perioada „Marii Crize” (sfârşitul anilor ’20 – începutul anilor ‘40) multe ţări din lume au fost atrase în spirala falimentului. Dar Grecia şi-a făcut singură un mare deserviciu în acea perioadă, interzicând emigrarea în Statele Unite, care reprezenta un colac de salvare pentru populaţia rurală sărăca şi asta cu atât mai mult cu cât Criza lovise puternic comerţul internaţional cu produse agricole.
Declararea falimentului a făcut ca rata şomajului să crească dramatic şi ca oamenii rămaşi fără slujbe să iasă în stradă şi să protesteze violent. Eleftherios Venizelos, care lăsase validarea deciziilor sale politice în grija populaţiei, şi-a pierdut funcţia în alegerile din 1932.
Interesant este că actualul ministru de Finanţe al Greciei se numeşte tot Venizelos: Evangelos Venizelos.
Starea istorică de faliment
Ţinând cont de precedentul istoric, vocile celor care spun că recenta decizie a premierului Panadreou poate arunca nu doar Grecia, cât şi Uniunea Europeană, într-o noua criză economică nu pot fi ignorate. Totuşi, grecii par să găsească un simţ al consecvenţei istorice în toată această situaţie. Ţara lor a mai fost în incapacitate de plată, în perioada modernă, în patru rânduri: în 1826, în 1843, în 1860 şi în 1894. Unii analişti au amintit chiar şi de legendarul caz din secolul al IV-lea Î.H., când 13 cetăţi-state s-au împrumutat la Templul din Delos fără să mai poată returna vreodată banii.
Alţi analişti s-au aventurat să calculeze că durata totală în care Grecia s-a aflat în faliment în istora sa modernă însumează 90 de ani, adică aproximativ jumătate din întreaga perioadă de independenţă a statului
