Romania pestrita a zilelor noastre. Cu satele si orasele ei, peste doar cateva luni, tara tuturor posibilitatilor va spune prezent Uniunii Europene. Pregatita sau nu de aderare, ea a uitat sa-si apere “saracia, si nevoile, si neamul”. Bogati si saraci. Lux si mizerie. Opulenta si modestie. Legi si faradelegi. Sunt doar cateva dintre contrastele ce creeaza un tablou perfect al Romaniei pitoresti in drumul sau european. Din acelasi tablou, un portret trist al taranului roman brazdat de sfidarea celor cu stare, de data aceasta de etnie rroma. Toate acestea, intr-o comuna rupta in doua. Buzescu de Teleorman.
Pe drumul E70, ce uneste capitala Olteniei, Craiova, de Bucuresti, in apropiere de Alexandria, se intinde, pe o portiune de cativa kilometri, comuna-sat Buzescu. Peste 4500 de suflete, tigani si romani, isi duc laolalta traiul de zi cu zi. Ce-i drept, unii intr-un lux exorbitant, de altfel de prost gust, altii loviti de greutatile si de neajunsurile Romaniei in tranzitie. Aici, in prima jumatate a comunei, imediat dupa revolutie tiganii si-au inlocuit corturile cu adevarate palate.
Dincolo, saracia oamenilor si-a pus amprenta de-a lungul timpului, singura sursa de trai fiind agricultura, munca cu ziua la construirea palatelor tiganesti si agoniseala celor 1200 de tarani plecati in Spania sa lucreze in constructii.
Mahmudelele lui Frant
Daca tiganii nu au nici macar alfabet, se pot lauda insa cu o istorie foarte colorata. Imparatul imperiului austro-ungar Franz Josef este prezent in majoritatea palatelor tiganesti. Nu in tablouri sau carti de istorie, ci in mahmudele (florini de aur de 24 de karate cu chipul imparatului). Pentru ca traditia tiganilor “obliga” arvunirea copiilor acestora, inca de la varste fragede, de la 8 ani, pana la maximum 13 ani, in vederea casatoriei, aceasta nu se poate cantari decat in aur. “Pa cea mai scumpa fata s-a dat 400 de mahmudele. Avea opt ani si costa”, ne lamureste Ariton, un tigan burtos si cu mustati stufoase. El pare ca si-ar fi scos mobila la vanzare, chiar pe trotuarul din fata casei. Televizor, DVD de ultima generatie, frigider, aragaz, masina de spalat, mobila de mahon pentru cinci dormitoare si multe covoare persane. “E zestrea lu' fata mea, ca acu' i-am terminat casa”, se mandreste Ariton, in a carui opinie talciocul din strada trebuie vazut de intreaga comunitate rroma, dar si de cei care sunt in trafic. “Sa vada si Europa ca suntem bastani”, zice tiganul umflandu-se in pene. Ce-i drept, bazarul de zestre de casa noua e chiar la marginea drumului european.
Dan Finutu se recomanda…
La granita dintre bogatani si saraci, vizavi de biserica-monument istoric a localitatii, o cladire care iese din tiparele arhitecturii zonei. Judecatoria din Caracal s-a mutat, ce-i drept in miniatura, de cativa ani buni in ograda lui Dan Finutu.
Localnicii povestesc ca inaltarea cladirii are o istorie legata de un proces pe care Finutu l-a castigat cu ani in urma la Caracal. De altfel, in amintirea cauzei judecatoresti, tiganul “justitiar” si-a si sculptat numele, cu litere de-o schioapa, chiar pe fatada “tribunalului”. Daca majoritatea tiganilor sunt analfabeti, acestia si-au infiintat societati comerciale, acestea avand un obiect de activitate comun: vanzarea metalelor neferoase. “Chiar daca semneaza cu degetul, si-au angajat contabili pentru a le dirija afacerile”, ne lamureste primarul din Buzescu, Valentin Traistaru. Tot de la acesta aflam ca principala indeletnicire a tiganilor consta in fabricarea cazanelor pentru tuica. “Le vand pe bani buni, mai ales in zonele montane. Pretul ajunge si la 10.000 RON pentru un cazan”, mai spune Traistaru.
Coasa cu senzori, “speranta” UE
Despre sarmanii din Buzescu lucrurile par sa nu ia, in curand, o intorsatura pozitiva. Din agricultura sau din cresterea animalelor, acestora le ajunge doar sa nu moara de foame. Pensiile nu depasesc 100 RON, majoritatea lucrand la fostele CAP-uri, iar pentru 30 RON pentru o zi de munca, merg sa ajute la ridicarea palatelor tiganesti. Unii se gandesc in schimb ca de la 1 ianuarie, o data cu integrarea in UE, le va fi mai bine. “Macar vom avea unde sa ne vindem graul. Ca astia vor sa ni-l ia pe degeaba”, crede Niculae, unul dintre taranii localitatii. Chiar daca nu au un profit pe masura muncii lor in agricultura, ba chiar mai scot bani din buzunar pentru diverse lucrari, acestia nu renunta. “Muncim pamantu' asta din mosi-stramosi si nu vom renunta la el niciodata”. Chiar daca nu stie mai nimic despre UE, un alt taran, cultivator de varza, incearca sa ne lamureasca. “Or sa ne impuna astia sa lucram cu coasa cu senzori… va fi vai de mama noastra”, spune taranul. La Buzescu, un prim pas in dezvoltarea rurala a fost facut in urma cu trei ani. Chiar daca trenurile continua sa opreasca, gara a fost inchisa, o data cu restructurarea CFR. Nu putem sti daca trenul european va trece din 2007 si prin comuna Buzescu, cert este faptul ca pe drumul E70 europenii vor vedea o adevarata Romanie a contrastelor.
