Începutul noului an a însemnat preluarea preşedinţiei UE de către Irlanda pentru următoarele şase luni, premierul Enda Kenny putându-se baza pe susţinerea tactică a FMI.
Ultima oară când Irlanda a preluat preşedinţia UE, în 2004, ea triumfa sub eticheta de „Tigrul celtic” şi patrona cea mai vastă extindere din istoria UE – 10 state şi 75 milioane de europeni absorbite odată. După nouă ani, perspectiva s-a inversat. Irlanda, prima victimă a prăbuşirii băncilor după ce fusese modelul reuşitei, abordează această preşedinţie cu priorităţi recentrate. Premierul Enda Kenny nu îşi ascunde voinţa de a pune în folosul Celor 27 aceste şase luni ale unei preşedinţii devenite mai mult ceremonială. Irlanda ar putea fi în 2013 prima ţară din zona euro plasată sub tutela financiară a UE şi a FMI care ar ieşi din dificultate.
Dar pentru asta, Dublin intenţionează să obţină la Bruxelles uşurarea unei datorii de 64 miliarde euro care apasă din 2008 asupra conturilor sale publice – 40% din PIB. Într-un interviu pentru Sunday Times, premierul arăta că Irlanda „speră că până în iunie va fi găsit un acord privind modalităţile unei reduceri a poverii pe care contribuabilii irlandezi trebuie să o suporte după ce statul a recapitalizat băncile ţării”. Mai clar, dacă ţările zonei euro intenţionează pentru 2013 o pauză în controversa privind datoria suverană, Enda Kenny a făcut cunoscut că va folosi tribuna europeană pentru a asigura supravieţuirea ţării sale.
În această confruntare, Irlanda poate conta pe susţinerea tactică a FMI. Contrar Greciei şi Portugaliei, alte două ţări aflate sub asistenţă din 2010, Irlanda dă semne de creştere. Instituţia financiară de la Washington prevede o creştere a activităţii de 1,1% în 2013 şi apoi de 2,2% în 2014, dar avertizează contra „riscurilor importante” legate de slaba capacitate de împrumut a băncilor şi de impactul austerităţii bugetare asupra cererii interne. Anul viitor, datoria va depăşi 120% din PIB şi deficitele publice vor atinge 7,5%, unul dintre cele mai slabe scoruri din zona euro.
Avertismentele lui Stiglitz…
„Adevăratul risc pentru economia mondială se află în Europa”, a estimat ieri laureatul Premiului Nobel pentru Economie, americanul Joseph Stiglitz, în publicaţia germană Handelsblatt. În timp ce calmul pare să fi revenit în Grecia şi în Spania, el a subliniat dificultăţile economice ale celor două state, care „se află într-o depresie pentru care nu văd nici un semn de ieşire”. Pentru ieşirea din criza care agită zona euro, economistul american respinge ideea pactului bugetar, care „nu este o soluţie”, în timp ce achiziţiile obligaţiunilor de stat de către Banca Centrală Europeană (BCE) nu pot fi decât „un paliativ temporar”. Până în prezent, responsabilii politici europeni nu au reuşit să pună în funcţiune un real pact de creştere pentru ţările de la periferia zonei euro şi pentru 2013 Stiglitz nu exclude „noi turbulenţe”.
…şi ale cancelarului Merkel
În mesajul pentru noul an, cancelarul german, Angela Merkel, şi-a avertizat concetăţenii că mediul economic va fi „mai dificil” în 2013 decât în 2012 şi a făcut apel la „răbdare” şi la „curaj”. „Mediul economic nu va fi mai uşor, ci mai dificil anul viitor”, „criza fiind încă departe de a fi depăşită, dar nu trebuie să ne descurajeze, ci dimpotrivă, să ne stimuleze”. Lider al conservatorilor germani, Merkel, care va candida pentru al treilea mandat de cancelar la legislativele din septembrie 2013, nu a omis să sublinieze punctele bune ale bilanţului mandatului său în Germania, în pofida crizei. Dacă Germania beneficiază de o conjunctură economică mai bună decât majoritatea partenerilor europeni, ea a încetinit pe tot parcursul anului trecut. Avertismentul Angelei Merkel contrastează cu declaraţiile optimiste ale ministrului său de Finanţe, Wolfgang Schauble, şi ale preşedintelui francez, François Hollande, care au estimat recent că partea cea mai grea a crizei este „în spatele nostru”.
Optimism
În prezent, majoritatea economiştilor şi analiştilor estimează că marele pericol care ameninţa supravieţuirea uniunii monetare s-a îndepărtat. Mario Draghi, preşedintele BCE, prin aprecierile sale din vară – „euro este ireversibil” – şi mai ales prin ameninţarea utilizării unei arme monetare disuasive (achiziţionarea nelimitată a datoriilor de stat), a dejucat speculaţia. Climatul tensionat a fost redresat şi de liderii europeni, care au arătat ataşamentul faţă de Grecia şi solidaritatea lor financiară prin stabilirea bazelor uniunii monetare. Dar, chiar dacă a ieşit din furtună, zona euro nu este în afara pericolelor. În 2013 nu se prevede o creştere, recesiunea va rămâne ancorată în ţările mai fragile şi va contamina toată zona, lovind chiar ţările robuste, precum Germania. Cauza ar fi politica de austeritate, care, deşi mai estompată, împiedică activitatea de relansare. Potrivit experţilor, creşterea sperată pentru finele lui 2013 nu poate veni decât din altă parte. În special din SUA, sub rezerva ca ţara să reuşească să surmonteze propriile blocaje şi dificultăţi bugetare. Concret, dacă euro nu mai este ameninţat cu dispariţia iminentă, unele state membre ar putea da încă fiori reci în 2013.
Spania este prima sursă de incertitudini şi de stres evocată de majoritatea economiştilor. Potrivit lor, ţara, cufundată în recesiune şi şomaj în masă, va ieşi cu greu din dificultate fără să facă apel la ajutorul financiar al Europei şi al BCE. Pentru Italia este evocat pericolul „Berlusconi”. Decis să se prezinte la alegeri, Cavaliere ţine un discurs anti-euro, anti-Germania şi ar putea compromite reformele angajate de premierul demisionar Mario Monti.
Irlanda şi Portugalia, două ţări aflate sub asistenţa financiară a Europei şi a FMI, ar putea reveni la finele lui 2013, pentru a-şi finanţa singure deficitele şi a-şi regăsi totala independenţă.
În 2013, Grecia nu va mai fi „problema zonei euro”, prelungirea financiară acordată de europeni la finele anului trecut oferind un respiro. În schimb, vecinul ei cipriot ar putea preocupa liderii europeni. Cipru nu mai poate împrumuta pe pieţe de la mijlocul anului 2011.
