Dacă politicenii români refuză să demisioneaze atunci când au probleme cu justiţia, în Europa ultimilor ani numeroşi demnitari şi-au părăsit posturile din cauza unor proceduri judiciare.
Probabil cel mai răsunător nume care şi-ar putea pierde postul de parlamentar este Silvio Berlusconi care a suferit de curând o condamnare definitivă de patru ani pentru fraudă fiscală. Ex-premierul italian îşi va ispăşi pedeapsa la domiciliu deoarece este mai vârstnic de 70 de ani.
Scandal de corupţie
Dar acesta nu este singurul caz de om politicv care a plătit cu funcţi se arată întro analiză AFP citată de Mediafax.În iunie 2013, premierul ceh de centru-dreapta Petr Necas demisionează în urma unui scandal de corupţie şi abuz de putere, implicând-o pe cea mai apropiată colaboratoare şi amanta sa. Trei foşti deputaţi şi doi ofiţeri din cadrul serviciilor militare de informaţii sunt implicaţi. Parchetul renunţă să angajeze proceduri împotriva lui Necas, care a făcut din lupta împotriva corupţiei unul dintre punctele-far ale Guvernului său, aflat la putere începând din iulie 2010.
În Germania, preşedinte federal începând din 2010, Christian Wulff este constrâns să demisioneze în februarie 2012, după ce-i este ridicată imunitatea. El este inculpat pentru corupţie, fiind suspectat că i s-a plătit, lui şi soţiei, un sejur în valoare de 500 de euro la un hotel, de către un producător de cinema, în schimbul susţinerii proiectului unui film. Procesul urmează să înceapă în noiembrie.
Conflict de interese
În iunie 2010, premierul finlandez Matti Vanhanen, aflat la conducerea Guvernului din 2003, demisionează, părăsind totodată preşedinţia şi partidul. Vanhanen, care a evocat motive de sănătate pentru a explica această retragere, era implicat într-o afacere de finanţare a unei asociaţii al cărei preşedinte era. Aceasta a plătit peste 23.000 de euro campaniei sale prezidenţiale pierdute în 2006. În 2011, Parlamentul renunţă la orice procedură judiciară împotriva lui.
În iulie 2009, Ivo Sanader demisionează din funcţia de premier al Croaţiei, pe care o ocupa din 2003. Suspectat de deturnare de fonduri, el este arestat la sfârşitul lui 2010 în Austria, extrădat şi încarcerat la Zagreb în perioada iulie-decembrie 2011. Găsit vinovat că a luat mită în valoare de cinci milioane de euro de la gigantul unguresc în domeniul energetic MOL şi de la o bancă austriacă, el este condamnat, la sfârşitul lui 2012, la zece ani de închisoare. În mai 2013, Sanader este inculpat într-un nou caz de corupţie, acuzat de abuz de putere care a provocat pierderi în valoare de aproximativ 500.000 de euro companiei naţionale croate de electricitate (HEP).
Ajuns la putere în martie 2008, premierul belgian Yves Leterme demisionează în decembrie acelaşi an, acuzat că a exercitat presiuni asupra justiţiei în cursul achiziţionării Băncii Fortis, ameninţate de faliment. El revine, totuşi, în cadrul Guvernului condus de către Herman Van Rompuy, în calitate de ministru de Externe, şi va fi achitat de acuzaţiile cu privire la Fortis în urma unei anchete lansate în februarie 2009. Devine premier în noiembrie 2009 şi decembrie 2011. Polonezul Leszek Miller, şef al unui guvern de stânga din 2001, demisionează în mai 2004, după ce a abandonat preşedinţia partidului social-democrat (SLD), subminat de acuzaţii de corupţie la adresa anturajului său şi a sa. Este reales la conducerea SLD în 2012.
Ales preşedinte al Lituaniei în ianuarie 2003, Rolandas Paksas este destituit 15 luni mai târziu pentru “încălcarea gravă a Constituţiei şi nerespectarea jurământului constituţional”, prin acordarea cetăţeniei lituaniene unui om de afaceri rus, Jurijos Borisovas, principalul său susţinător financiar. Privat de dreptul de a se prezenta în alegeri în ţară, el este ales, în 2009, membru al Parlamentului European (PE).
