Vă mai amintiţi când vă scriam despre Iepuraşul Constituţional din anul Iepurelui? Nu m-aţi ascultat, pentru că vă stătea mintea la cozonaci şi ouă roşii. Acum că aţi ajuns la vorba mea, nu cumva să uitaţi votarea noii constituţii ungare în Parlamentul de la Budapesta.
„Constituţia Orban” a obţinut 80% din voturi şi, când s-a anunţat rezultatul, toata lumea s-a ridicat în picioare pentru a aplauda şi aclama. Cum ar fi ca şi la noi, în România, revizuirea Legii Fundamentale să se petreacă la fel de frumos? Suntem departe de acest stil. Gâlceava şi vrajba definesc modul de abordare a problematicii constituţionale la Bucureşti în aceste zile. Totul depinde acum de Traian Băsescu. Vom avea noua Constituţie dacă şi numai dacă Traian Băsescu este destul de puternic în arena politicii româneşti.
S-a petrecut şi se petrece un lucru ciudat. Marea majoritate a politicienilor noştri de la putere sau din opoziţie au afirmat, în diverse moduri şi cu diferite ocazii, necesitatea unei noi constituţii a României, dar acum, când aspiraţia lor este pe cale a se înfăptui, ei nu ştiu cum să se opună, cum să zădărnicească orice efort constructiv pe aceasta direcţie. Ce anume i-a făcut să-şi modifice optica? Ce le-a mai făcut Băsescu de le-a pierit total apetitul constituţional tuturor deodată?
De făcut le-a făcut mai multe, însă cauza cauzelor rămâne faptul că în noua constituţie averile nu se mai prezumă licite, ceea ce reprezintă un pas esenţial: în constituţiile tuturor statelor europene averile nu se prezumă licite, cu o singură excepţie, Republica Moldova. Acestui aspect i se adaugă o serie de modificări pe linia combaterii corupţiei şi evaziunii fiscale. Clasa politică se vede brusc ameninţată a-şi pierde nişte privilegii, inclusiv punerea aleşilor neamului la adăpost de braţul legii prin nişte falduri protectoare ale constituţiei.
Reacţiile sunt pe măsură, în sensul ca fiecare politician şi fiecare formaţiune politică arată acum cât preţ pun pe lupta împotriva corupţiei şi a evaziunii fiscale precum şi pe egalitatea cetăţenilor în faţa legii, deci pe respectarea drepturilor omului în România.
Ţipă PSD-ul cât poate: Victor Ponta strigă „populism!”, Adrian Năstase cere suspendarea preşedintelui Băsescu, în vreme ce Miron Mitrea solicită amânarea revizuirii Constituţiei până la Sfântul Aşteaptă. Dar nu numai opoziţia face tărăboi. UDMR ţine hangul. Panica a cuprins întreaga clasă politică şi e de presupus că nici pedeliştii nu aprobă în totalitate şi în unanimitate Constituţia Băsescu. Mare curaj a avut preşedintele Traian Băsescu pentru a asuma aceasta iniţiativă constituţională!
Va reuşi să îşi respecte promisiunea de a prezenta Parlamentului noua constituţie înainte de vacanţa parlamentară? Un lucru este cert: dacă Traian Băsescu este suficient de tare, vom avea o constituţie europeană, dacă nu, nu! În final, un citat celebru din Caragiale despre revizuirea Constituţiei. Vă invit să-l recitiţi cu gândul la toţi aceşti Farfuridi contemporani cu noi: „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc, dar atunci să se schimbe pe ici, pe colo, şi anume în punctele…esenţiale… Din această dilemă nu puteţi ieşi… Am zis!”.
Ruxandra Paul este doctorand şi bursieră a Departamentului de Ştiinţe Politice la Universitatea Harvard
