Miami. Vineri, 25 noiembrie, 2016. Miezul nopții. Sute de oameni ies în stradă cântând, dansând, desfăcând sticle de șampanie. Cubanezii fugiți din lagărul lui Fidel Castro sărbătoreau anunțul morții lui „El Comandante“.
Cuba. Vineri, 25 noiembrie, 2016. Miezul nopții. Președintele Cubei, Raul Castro, fratele lui „El Lider Maximo“, anunță cu tristețe trecerea în neființă a „tatălui națiunii“, Fidel Castro. Poporul a amuțit! Petrecerile nocturne au înghețat într-o neliniștită uimire. Cubanezii obișnuiți, prinși în sindromul Stockholm, au încremenit în fața eliberării. „Padre“, cel ce-i arestase și-i încarcerase în ceea ce s-a numit „o curiozitate marxistă“, nu mai este! Va fi ars, așa cum și-a dorit, într-o ceremonie, la 4 decembrie.
Revoluții în ritm de salsa
Tot într-o noapte, dar de Revelion, în anul 1959, elita cubaneză și tot ce mișuna occidental pe insulă era strânsă la „Hotel Nacional“, unde urma să se desfăşoare un concurs de dansuri latino. Totul s-a sfârşit într-o goană nebună, fiecare pentru a-şi salva pielea. „Revoluţia lui Che Guevara“, condusă de Fidel Castro, a cuprins ţara. „Larvele capitaliste“ urmau să fie nimicite.
Din acea noapte, „Paradisul din Caraibe“ a îngheţat. Somptuoasele clădiri coloniale s-au scorojit, maşinile, rămase din timpurile capitaliste, îşi zăngăne și în prezent tablele pe străzi pustii, iar toropeala amorţeşte marile oraşe, care se trezesc la viaţă doar la căderea nopţii, în zvâcniri molatece şi iz de marijuana. Şi dans. Mult dans, frenetic, alimentat de nenumărate porţii de „mojitos“, băutura populară, un amestec de rom, zahăr, suc de lămâie, mentă, sifon şi gheaţă. „Poporul eroic“, cum îl numea Fidel Castro, își îneca amarul, resemnat să trăiască cu 240 de pesos pe lună, adică 8 dolari. Fusese nevoie de o mână de fier ca să determine un popor să nu mai crâcnească.
Atrocități în numele patriotismului
Preşedinta organizaţiei „Arhivele Cubaneze“, Maria Werlau, acuză regimul castrist de moartea a peste 9.240 de cubanezi în perioada instalării regimului comunist şi a represiunilor. Acel „peste“ vine din faptul că 3.000 de oameni au dispărut fără urmă în acea perioadă. Și când te gândești că, dacă preşedintele american Eisenhower n-ar fi preferat o partidă de golf în locul unei întâlniri de taină cerută de Fidel Castro, în aprilie 1959, alta ar fi fost soarta Cubei. După ce a venit la putere, animat brusc de un patriotism efervescent, Fidel a curăţat ţara de „căpuşe“, expropriind, naţionalizând, eliminând oponenţii. Frumosul Che Guevara, idolul revoluţiilor comuniste latino-americane, supraveghea execuţiile sumare desfăşurate la închisoarea Cabana – o fortăreaţă colonială – din capitală, cu un uşor surâs şi un trabuc fumegând în colţul gurii, după cum a scris Jacobo Machover în „Faţa ascunsă a lui Che“. Gata! Fidel luase țara înapoi de la „căpușe“ și o returna proprietarului de drept, poporul cubanez, prea înfricoșat să mai ceară socoteală în privința nivelului de trai.
„Hotel Nacional“, simbolic pentru istoria recentă a Cubei
Inaugurat în 1930, ca destinaţie preferată a personalităţilor, fie vedete de cinema, capete încoronate, mari gangsteri sau spioni de legendă, „Hotel Nacional“ a fost arena schimbărilor dramatice în guvernanța Cubei. În 1933, sergentul Fulgencio Batista y Zaldivar a dat lovitura de stat prin care a fost înlăturat guvernul provizoriu al lui Manuel de Cespedes, cu ajutorul raportorului american Sumner Welles, care gestiona totul de la „Hotel Nacional“. Tot aici se aflau puşcaşii militari care nu erau de acord cu „Revolta Sergenţilor“, manevrată de SUA. Făcut colonel peste noapte şi şef al Statului Major, de noul preşedinte, Ramon Grau, Batista a ordonat atacarea hotelului. A urmat o baie de sânge. Sub capitaliști, la „Hotel Nacional“ se petrecea „deșănțat“, intriga ocultă țesându-se în ritm de salsa şi băi de şampanie.
Revoluţionarii comunişti din personalul hotelului primeau ordine codificate, via Elveţia, prin reţeaua radio a lui Alexander Foote, agent britanic racolat de ruşi. Şi se pregăteau pentru marea lovitură, din noaptea de revelion 1959. Atunci, Cuba a intrat sub protecția nefastă a Kremlinului.
Aceasta a dus la Criza Rachetelor, 13 zile ale anului 1962, în care SUA și Rusia au fost cel mai aproape de izbucnirea unui război nuclear, via Cuba.
Fidel Castro rămâne legat pe vecie de trabucul Cohiba. Unele, purtând semnătura lui, se vând la licitație cu sume exorbitante, între 30.000 şi 250.000 de dolari bucata.
