Unul dintre cele mai halucinante episoade din practica funesta a justitiei romane, dosarul "Frumusanu-Crainiceanu", isi va comemora curand majoratul. In spatele acestui nume de scena sta moartea violenta a doi tineri, ucisi la mineriada care a rasturnat Guvernul Roman, in septembrie 1991. Dupa 17 ani si jumatate de anchete si procese, magistratii care au avut pe rol dublul asasinat, caruia i-au cazut victime Andrei Frumusanu si Aurica Crainiceanu, intorc dosarul iarasi spre momentul "zero". Recent, familiile victimelor au aflat ca Parchetul Militar renunta la cercetari, deoarece nu se mai simte competent sa mearga inainte. Fapt pentru care speta a fost trimisa la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, deci la o instanta civila.
Desi rechizitoriul intocmit in anii ’90 de procurorul militar Gheorghe Surdescu demonstra ca un ofiter SPP i-a ucis pe cei doi tineri folosind armamentul din dotare, iar o instanta l-a condamnat chiar pe capitanul SPP Dorel Gabor la inchisoare pentru infractiunea de omor, procesul s-a prelungit pana acum din cele mai diverse si stupide motive. Insa cireasa putreda de pe coliva a pus-o de cateva saptamani noua ordonanta emisa de Parchetul Militar. Contrar evidentelor si cu afront disimulat la bunul-simt, magistratii acestei institutii isi motiveaza decizia cu argumente-soc: "Constatam ca in cauza nu au rezultat indicii temeinice privind implicarea unor cadre militare in savarsirea faptelor ce fac obiectul prezentului dosar". Revelatia ivita dupa aproape doua decenii l-ar pune in sah chiar si pe Moise. Apoi, daca inventariezi numele personajelor audiate in dosar, cumetria pe care o intretin cu figura paterna a lui Ion Iliescu parca te face sa "intelegi" derapajele juridice.
Dar, intr-o paradigma in care pledoaria decisiva este adesea portavocea traficului de influenta, traseul ilogic al dosarului "Frumusanu-Crainiceanu" ar trebui considerat doar unul natural. Cert este ca breasla se irita ori de cate ori e pusa sa-si priveasca fata in oglinda. Face parte din joc. Acel joc in care, in timp ce prin administrarea unor dosare gen "Frumusanu-Crainiceanu" isi mutileaza imaginea cu propriile maini, in cadrul doi, justitia romana se ingrijeste sa mimeze cele mai feciorelnice pozitii. Contrar principiului european al solutionarii spetelor intr-un timp rezonabil pentru toate partile, la Bucuresti dosarul va fi impins cu siguranta spre termenul prescriptiei. Din semnalele date pana acum de Strasbourg, e foarte probabil ca "Frumusanu-Crainiceanu" va fi inca un nume din lista proceselor pierdute de Romania la CEDO.
Dar ce conteaza, cand in aceasta saptamana prioritatea coanei Justitia e sa-si ia iar poalele de pe cap? La Bucuresti au sosit noi raportori straini. De astazi, Comisia Europeana incepe monitorizarea activitatii justitiei din Romania. La 20 de ani de la caderea dictaturii si la doi ani de la intrarea in Uniunea Europeana, a treia putere in stat ramane una dintre cele mai tarate dimensiuni ale vietii publice autohtone si plaseaza tara noastra in fundul curtii de la Bruxelles.
Prin contrast, de doua decenii incoace, fiecare sfarsit de an aliniaza somptuos inaltele fete din magistratura, care imbraca roba ceasului aniversar. Mizanscena din topor de la bilanturile anuale se contopeste perfect cu limba de lemn din discursurile rostite de capii justitiei. De fiecare data, impresia generala e ca lucrurile nu stau ele bine, dar nici sa spui ca-i foarte rau. So, just keep walking!
