Vechiul ministru al Educației a reuşit să organizeze un concurs național a cărui singură scăpare metodologică a fost implicarea primăriei, printr-un reprezentant, instituție care, conform legii, nu se ocupă de partea de școlarizare, ci mai mult de starea materială a școlilor pe care le are în administrare. Mai mult, directorii, la fel ca toți ceilalţi profesori, sunt plătiți de la buget, deci de ce ar participa primarul (cel care uneori are două clase mai mult decât trenul) la selectarea unor oameni cu master didactic, cu diferite grade, cu vechime uneori de peste 10 ani în sistem? Vechiul ministru a mizat mult pe bună-credința celor de pe plan local.
Terminându-și mandatul, Ordinul 5080/2016 și-a produs efectul parțial. Din totalul de 9.550 de directori și directori adjuncți necesar a fi angajați, în aproximativ 600-700 de cazuri reprezentanții administrației publice locale nu și-au desemnat reprezentanții, boicotând astfel constituirea comisiilor – nu știm care partide ar trebui trase de urechi și care anume reprezentanți, dar iată o temă de meditat. S-au organizat, până la urmă, undeva sub 9.000 de concursuri care au avut la bază criteriile meritocratice, cu rezultatul că avem 4.058 directori plini și 2.480 directori adjuncți numiți, adică un total de 6.538 directori. 3.513 dintre cei 4.058 au deținut funcția de director și anterior, deci şcolile au rămas cam la fel de meritocratice ca până acum. Cifrele sunt publicate pe pagina de Facebook a lui Liviu Pop de la Maramureș citire (este noul zbir al Educației, atât de tare încât demolează legi și ordine printr-o circulară doar, urmată de un mesaj electronic), însă în Revista 22 vechiul ministru amintește despre doar 5.400 care au promovat examenul organizat. Cred că înainte de a ne da toți cu părerea ar fi frumos să avem în primul rând niște cifre unitare, dar situația mă obligă să spun ce știm până în prezent.
Ideea unui concurs cu rezultate, cu proiecte manageriale și cu scrisori de intenție a fost una importantă și a adus stabilitate sistemică. Domnul Pop și domnul Năstase nu vor putea ușor proceda la demiterea celor care au trecut prin concurs pentru că ar pierde fluierând orice contestație în instanță. Totuși, noua administrație a decis să nu discrimineze între cei care au reușit a trece prin concurs și cei care nu au reușit a trece prin concurs. Art. 21 al metodologiei spune clar: „Dacă în termen de cel mult 6 luni de la organizarea concursului funcția de director sau director adjunct devine vacantă, consiliul de administrație al unității de învățământ poate solicita inspectoratului școlar numirea în această funcție a unuia dintre candidații admiși la concurs, cu consimțământul scris al acestuia, în ordinea descrescătoare a punctajului obținut“. Cu toate acestea, se vor face numiri efective, neținându-se cont de rezultatele concursului organizat de același Minister al Educației despre care a fost vorba și acum niște luni.
Dincolo de intenție, rămâne de văzut forma legislativă efectivă prin care se va transpune în operă dorința ministerului. Circulara este nulă de drept, pentru că are prevederi contrare legii și ordinului ministrului, care e în vigoare și astăzi – toți cei afectați pot să meargă în instanță pentru anularea ei. Pe lângă telefonul lui Ion Iliescu la Ministerul Apărării de la Revoluție prin care a preluat verbal comanda Armatei, este singura situație legală pe care o cunosc în care o circulară (care e un document de informare și ar trebui să derive din legi) poate bate o lege sau un ordin ministerial. „Mulți oameni nu înțeleg că legea trebuie respectată și că nu este doar o formă fără fond“, spune Mircea Dumitru, vechiul ministru. Oamenii nu sunt mulți, cum spune el, sunt doar doi – se întâmplă însă că vorbim de ministrul Educației și de secretarul de stat pe preuniversitar. Iar rezultatele vor fi următoarele – se vor întâlni colegi directori la inspectorat, poate din același oraș, poate chiar din școli diferite de pe aceeași stradă, însă unul va fi trecut prin concurs, iar altul va fi blagoslovit direct pe funcție, fără proiect managerial, fără scrisoare de intenție măcar, în buna tradiție strămoșească.
Concret, reglementările prezente (articolul 24 al Ordinului de numire a directorilor) au drept primă condiție interzicerea în mod expres a numirii foștilor directori/directori adjuncţi care nu au participat la concurs. Fix acești oameni sunt cei care au agitat pentru restaurație. A doua condiție interzice numirea persoanelor care nu au promovat concursul, din nou o categorie destul de numeroasă. Rămâne de văzut dacă aceste reguli se vor schimba – lucru ce ar conduce la două jumătăți inegale de procedură care ar guverna părți diferite ale sistemului de educație, lucru perfect posibil după cei care ne conduc azi. Cum persoanele care au participat la concurs și l-au picat nu mai pot fi numite, singura variantă de numire s-ar regăsi printre profesorii care nu au participat la concurs, dar, desigur, mereu se vor putea găsi derogări și pentru aceștia, la noi se poate orice. După argumentația că nu se poate discrimina prin concurs, toți profesorii pot fi numiți directori, toți sindicaliștii pot deveni miniștri, toți profesorii – directori.
Cu toate aceste nedreptăți îndreptate cu ciocanul, poate că ne vom gândi în sfârșit la beneficiarii educației: la cei care au abandonat școala și ar trebui reintegrați sau cei care suferă în actualul sistem de calitatea pe care le-o oferă sistemul. Luminița de la capătul tunelului este farul locomotivei care se îndreaptă spre noi.
