În curând va apărea în româneşte traducerea romanului care a primit anul trecut prestigiosul premiu Goncourt: “La revedere acolo sus“, de Pierre Lemaitre. Autorul se va afla la Bucureşti în perioada 13-16 mai şi va fi prezent la lansarea acestui volum apărut la Editura Trei, joi, 15 mai, ora 18.30, la Librăria Cărtureşti-Verona.
Prozatorul francez Pierre Lemaitre s-a dedicat scrisului după o lungă carieră ca profesor de literatură franceză şi americană. Romanele sale noir au avut mare succes de public şi de critică, multe fiind şi premiate. „La revedere acolo sus“ i-a adus în 2013 premiul Goncourt, cea mai importantă distincţie literară din Franţa.
Într-o Franţă traumatizată de război, care-şi numără cei un milion şi jumătate de morţi, doi supravieţuitori ai conflagraţiei pun la cale o escrocherie la nivel naţional de un cinism absolut. Primul Război Mondial s-a încheiat — Albert şi Édouard, doi soldaţi ale căror vieţi au fost definitiv distruse, îşi dau repede seama că ţara nu mai are nevoie de ei.
Franţa îşi glorifică morţii, pe când supravieţuitorii, eroii anonimi, sunt daţi uitării.
Albert, funcţionar timid, şi Édouard, artist extravagant, vor riposta în felul lor inedit la ignoranţa şi dispreţul unei societăţi aflate în degringoladă.
„La revedere acolo sus“ este o frescă necruţătoare, uimitoare prin construcţia şi puterea sa evocatoare. În atmosfera crepusculară a unui viitor care întârzie să se arate, populată de paiaţe amărâte şi de laşi ajunşi eroi peste noapte, Pierre Lemaitre descrie imensa tragedie a acestei generaţii pierdute cu un talent şi o măiestrie impresionante.
„La revedere acolo sus“ este un omagiu adus ultimelor cuvinte scrise iubitei sale de către un soldat împuşcat în 1914. Vorbind despre acest roman, Le Figaro aprecia: „O evocare fără concesii a unei Franţe oarecum ruşinate de supravieţuitorii generaţiei pierdute. Lemaitre mitraliază, măştile cad.“
Iar L’Express nota: „Un mare roman despre perioada de după Primul Război Mondial, un mare roman despre vârtejul ameţitor care duce de la bine la rău, un mare roman existenţial, un recviem sumbru şi arzător, care se sprijină pe o scriitură splendidă, dură, eficace precum o lovitură de pumn în plină figură“.
Iată un scurt fragment deosebit de emoţionant din acest roman: „Găurind pământul, obuzul a dezgropat una dintre nenumăratele mârţoage moarte care putrezesc pe câmpul de bătălie şi i-a zvârlit lui Albert capul. Iată-i faţă în faţă, tânărul bărbat şi calul mort mai că nu se-mbrăţişează. Prăbuşirea i-a îngăduit lui Albert să-şi elibereze mâinile, dar pământul e greu, foarte greu, îi comprimă pieptul. Încetişor, începe iar să respire sacadat, plămânii lui nu mai pot. Lacrimi încep să-i umple ochii, dar izbuteşte să şi le reţină. Îşi spune că dacă plânge înseamnă că a acceptat să moară“.
