» "Confesiunile unui cafegiu" – memoriile sexagenarului Gheorghe Florescu – a devenit bestseller-ul de carte romaneasca scrisa de un debutant, al ultimilor ani, cu 15.000 de exemplare vandute – un succes care a surprins prin amploare chiar si editura.
» Gestionar al unui mic magazin de cafea si delicatese de pe Hristo Botev, autorul a strans in separeul micutului sau magazin atat crema intelectuala a epocii (Marin Preda, Nichita Stanescu, Amza Pellea, Toma Caragiu etc.), cat si stabii din nomenclatura comunista sau securista.
» Succesul cartii, care i-a surprins pe multi, e pus de criticul Mihai Iovanel pe seama faptului ca este "burdusita de informatii clasificate" referitoare la elita politica si culturala a epocii, precum si lecturii politice a sistemului, vazut de autor ca un antagonism intre aripa internationalista a lui Dej si nationalistii lui Ceausescu.
"Tirajul total a atins, pana acum, 15.000 de exemplare. Cartea a aparut in noiembrie anul trecut si au fost scoase opt tiraje pana acum, in cate 1.500-3.000 de exemplare fiecare. In cadrul lansarii de la Gaudeamus 2008 a fost una dintre cele mai bine vandute carti ale targului pentru Editura Humanitas. La Bookfest (targul din primavara) a ramas una dintre cele mai bine vandute carti pentru Humanitas. Succesul pe care l-a avut si la acest targ se datoreaza, cred, in mare parte autorului, care a fost prezent aproape zilnic la stand, a dat autografe, a vorbit cu cititorii. Nu am fost surprinsi de succesul cartii, am mizat pe povestea lui Gheorghe Florescu, pe ceea ce avea el de impartasit cititorilor, insa am fost totusi usor surprinsi de amploarea lui", dezvaluie Gabriela Maaz, PR al editurii, care incearca si o explicatie a succesului: "Cartea este un succes editorial; o carte bine scrisa, care evoca evenimente pe care unii dintre noi le-am trait sau despre care am auzit macar, continand totodata si explicatii despre mecanismele acelei lumi".
Cartea de memorii a lui Gheorghe Florescu rememoreaza anii comunismului, in special cei petrecuti sub Ceausescu, din perspectiva comertului socialist, mai exact al unui cafegiu. La inceput, Florescu lucreaza la Directia de Stat care se ocupa de produsele de import, dar apoi, descoperind fascinatia cafelei, preia magazinul maestrului sau armean, unde devine gestionar. In penuria alimentara a produselor de import care incepe sa se profileze in anii ’70, micutul magazin devine unul dintre locurile fierbinti ale boemei bucurestene si nu numai, pe scurt un punct in care figuri intelectuale cult, gen Toma Caragiu, Amza Pellea, Marin Preda, Nichita Stanescu si multi altii, se intalnesc, prin forta lucrurilor, cu oameni din nomenclatura comunista, stabi de partid si securisti cu functii inalte. Pe langa cafeaua buna, prajita si macinata conform retetelor secrete invatate de la armeni, intreprinzatorul Florescu face rost de bauturi alcoolice fine, gen coniac Hennessy, imposibil de gasit altfel, cu care isi rasfata clientii. La un moment dat apar acolo si "fetele lui Acuma", niste prostituate de lux al caror proxenet este un avocat – semn ca locul este unul ravnit, de categorie de lux.
Mihai Iovanel, critic literar: "E una dintre cele mai importante carti de memorialistica ale ultimilor ani"
Ca fost lucrator la o directie economica de stat, Florescu este protejat de diverse figuri din nomenclatura, printre care un ofiter de Securitate din aripa lui Dej, evreul Victor Ranga, una dintre cele mai interesante figuri ale romanului. Picanteriile si informatiile de culise sunt punctul principal de atractie al cartii, conform criticului Mihai Iovanel: "In primul rand, cartea e burdusita de informatii clasificate, autorul cunoscand multa lume din elita politica si culturala a vremii si expunand o mare parte din ce a cunoscut. In al doilea rand, cartea are «carlige» care tin de teoria conspiratiei, respectiv teoretizeaza antagonismul dintre aripa dejista internationalista a establishmentului, pe care el o vede alcatuita din evrei si comunistii nationalisti ai lui Ceausescu". Oricum, estetic vorbind, criticul vede valoarea cartii in "stilul destul de succint – autorul nu bate campii, iar accentul e pus pe informatii. E una dintre cele mai importante carti de memorialistica ale ultimilor ani pentru ca scriitorul nu se pune pe sine in prim-plan, interesat mai intai de informatie si descrierea lumii de atunci".
Gheorghe Florescu: "Am primit telefoane de felicitare pentru curaj"
Autorul, care nu se declara surprins de succesul cartii, spune ca a simtit, scriind, ca "va interesa pe multa lume, ca nimeni nu a scris aceste lucruri si ca este nevoie ca ele sa fie cunoscute de publicul larg, ca sa intelegem mai bine multe dintre lucrurile care par inexplicabile azi". Din acest punct de vedere, noutatea romanului e ca dedesubturile comertului socialist il ajuta pe autor sa prezinte lumea comunismului intr-un fel mai nuantat decat abordarile memorialistice de dinainte – ca o lume in care inteligentsia pactiza prin fire invizibile si imposibil de descalcit cu nomenclatura; astfel, in separeul lui Florescu securistii se intindeau la povesti cu oameni din elita culturala, se protejau, ajungeau sa lege simpatii; imaginea finala e ca nici "securistii" si "aparatnicii" nu erau chiar atat de negri, nici elitele culturale chiar atat de pure. Semnalele primite de autor de la cititori (a caror medie de varsta, dezvaluie PR-ul editurii, depaseste 30 de ani) confirma aceasta idee: "La nici cateva zile de la publicarea cartii, am inceput sa primesc telefoane de felicitare pentru curaj si cuvinte de apreciere pentru calitatea documentara si chiar literara a cartii. Am primit si continuu sa primesc telefoane si e-mailuri din strainatate, de la oameni care imi confirma ce am scris, oameni simpli, dar si fosti lucratori ai regimului. Multora cartea le-a oferit explicatii binevenite, mi-au spus ca «li s-a luat un val de pe ochi» citind-o, altora le-a trezit nostalgii, altii s-au bucurat ca, in fine, cineva a afirmat transant si «adevarul lor», niciodata pana acum spus. Sunt si oameni care s-au suparat putin ca i-am omis in carte, dar nu-i nimic, poate o sa apara intr-o alta carte, viitoare… In fiecare zi vin si cumpara cartea romani emigrati, veniti in Romania in vacanta, pentru a o lua cu ei in strainatate sau a o face cadou prietenilor. Multi vin si o cumpara la recomandarea prietenilor din America sau din alte parti ale lumii".
PROIECT
Urmatoarea carte, pe baza dosarului de la CNSAS al tatalui sau
Provenit dintr-o familie saraca, Gheorghe Florescu (n. 1944) a lucrat inca din adolescenta la munci grele (in mina, printre altele). Abilitatile sale de comerciant l-au adus, dupa o ascensiune rapida, la Agentia de Import in timpul guvernarii dejiste. A invatat mestesugul pregatirii cafelei de la Avedis Carabelaian, unul dintre cafegiii armeni care mai existau in Bucuresti la sfarsitul anilor ’60, de la care preia magazinul de cafea si delicatese din str. Hristo Botev 10, unde avea drept clienti mari literati, actori sau medici bucuresteni, dar si personaje importante din Securitate si Militie ori alti privilegiati ai regimului. Dupa cutremurul din 1977, Armenasu, cum i se spunea, e numit seful unui urias complex comercial din Pantelimon, insa continua sa prepare "cafea Avedia" intr-un magazin de pe str. Sfintilor. La mijlocul anilor ’80 este arestat in "Lotul cafea" si are nefericita ocazie de a face cunostinta cu puscaria de drept comun din perioada tarzie a dictaturii. "Confesiunile unui cafegiu" este o carte scrisa dupa 60 de ani. Despre viitoarele proiecte autorul este parcimonios. "Da, sigur ca am proiecte, dar nu doresc sa vorbesc despre ele deocamdata. Este vorba atat despre proiecte literare, cat si despre proiectul meu de suflet, o cafenea ca la carte. Inca astept sa primesc de la CNSAS dosarul tatalui meu, care va sta la baza unei alte carti."
