Noul ministru al Transporturilor, Felix Stroe, a revenit la o mai veche tradiţie, abandonată în ultimii ani: călătoria cu trenul. Prilej pentru a face şi primele demiteri.
Din 1990 şi până în prezent, prin biroul de ministru al Transporturilor de la etajul 1 al Palatului CFR din Bulevardul Dinicu Golescu s-au perindat nu mai puţin de 22 de miniştri. De fapt, mandate au fost mai multe, pentru că unii dintre ei – cum ar fi Traian Băsescu, Anca Boagiu sau Radu Berceanu – au fost miniştri de două sau de trei ori, în perioade diferite.
Însă puţini dintre aceşti politicieni au circulat cu trenul atunci când s-au aflat la conducerea Ministerului Transporturilor, preferând să meargă cu maşina. Mult mai comod pentru ei, pentru că astfel nu îi mai întreba nimeni de ce nu s-au ţinut de promisiuni.
Primii doi miniştri de după 1989, Corneliu Burada şi Doru Pană, erau ceferişti, aşa că au utilizat modul de transport feroviar. După ei a venit marinarul Traian Băsescu, care a mers şi el destul de frecvent cu trenul şi a făcut şi primele cumpărări de vagoane noi. Ce-i drept, achiziţia a fost controversată, pentru că vagoanele proveneau de la DWA, o firmă din fosta RDG, şi nu puteau circula cu mai mult de 120 km/oră. Una peste alta, erau primele vagoane moderne pe căile ferate române.
În fotoliul de ministru al Transporturilor s-au instalat ulterior, pe vremea guvernării Văcăroiu, alţi doi ceferişti, Paul Teodoru şi Aurel Novac, care şi ei mergeau cu trenul. Nu s-au remarcat însă cu nimic în susţinerea căii ferate. Primul a devenit cunoscut pentru o afacere oneroasă în domeniul naval, asocierea păguboasă Petromin –Forum Maritime.
Reforma sistemului feroviar, în mandatul lui Traian Băsescu
În 1996, a revenit Traian Băsescu la minister, care a continuat să meargă cu trenul, alături de jurnalişti, în deplasările prin ţară, mai ales cu vagonul-restaurant. În mandatul lui au fost cumpărate primele vagoane cu aer condiţionat şi a început să circule primul tren privat pe relaţia Bucureşti-Constanţa. Tot el este cel care în 1998 a divizat SNCFR în cinci companii, permiţând apariţia concurenţei pe piaţa transporturilor feroviare. Pentru două luni, în 1998, când Traian Băsescu era în scandal cu Victor Ciorbea, la minister s-a aflat liberalul Anton Ionescu, care nu s-a remarcat prin absolut nimic.
Pentru câteva luni, după ce Traian Băsescu a fost ales primar al Bucureştiului, funcţia a fost asigurată de Anca Boagiu, care nu prea a avut timp să se plimbe cu trenul.
Miron Mitrea, între „Săgeata Albastră“ şi Mihai Necolaiciuc
Şi cel care i-a succedat în funcţie pentru următorii patru ani, Miron Mitrea, mergea cu trenul, mai ales că era mândru foc de noile automotoare Siemens Desiro pe care le cumpărase, cunoscute ca „Săgeata Albastră”. Aceste automotoare sunt şi acum centrul de profit al CFR Călători. Însă, tot în mandatul lui Mitrea s-a furat cel mai mult de la compania de infrastructură CFR SA, condusă de Mihai Necolaiciuc, pe care-l „moştenise” de la Boagiu (ea îl adusese de la Iaşi la Bucureşti).
În 2004, la conducerea ministerului a venit un alt ceferist, Gheorghe Dobre, care însă nu a făcut aproape nimic pentru calea ferată. Nu a stat mult „la butoane”, pentru că a fost înlocuit cu Radu Berceanu, care nu a mers cu trenul, dar în al doilea mandat a introdus Henri Coandă Expres.
Între cele două mandate ale lui Radu Berceanu, ministru al Transporturilor a fost Ludovic Orban. Liberalul a mers cu trenul, a cumpărat vagoane şi a vrut să introducă Săgeţi Albastre pe centura feroviară a Capitalei. Însă tot în mandatul lui CFR SA a pierdut din patrimoniu Hotelul Astoria, în urma unei inginerii a Luminiţei Gliga, nepoata lui Teodor Atanasiu.
După al doilea mandat al lui Berceanu, a revenit Anca Boagiu. Ea a mers o singură dată cu trenul, când a vrut să muşamalizeze defectarea sistemului de frânare al unui automotor. Următorii miniştri, Alexandru Nazare şi Ovidiu Silaghi, nici nu au mers cu trenul şi nici nu s-au remarcat cu nimic, în general.
Manevrele lui Relu Fenechiu şi Dan Şova
A venit Relu Fenechiu, care nu a fost pasager pe calea ferată, dar l-a dat jos pe managerul privat de la CFR SA, grecul Dimitris
Sophocleous, care refuza să fie părtaş la „aranjarea” unei licitaţii de un miliard de euro. Ce-i drept, tot el a rezolvat problema întârzierilor de pe ruta Bucureşti-Constanţa, recent modernizată.
După interimatul lui Victor Ponta, ministru a devenit Ramona Mănescu, care nu s-a remarcat prin nimic. Apoi, Dan Şova ura din răsputeri calea ferată şi voia să închidă 40% din reţea, minţind că aşa i s-a cerut de la Bruxelles, idee susţinută şi de succesorul său, Ioan Rus.
Iulian Matache a avut un mandat scurt, ca şi Dan Costescu, acesta din urmă fiind ceferist. Sorin Buşe a reluat proiectul introducerii de trenuri pe centura feroviară a Bucureştiului şi a lansat proiectul trenului de aeroport. În fine, Răzvan Cuc a mers cu trenul şi a reluat circulaţia feroviară pe rutele Grădiştea-Giurgiu şi Ilva Mică–Rodna Veche.
