Tot mai multe cazuri de tineri care aleg să-şi ia singuri viaţa au răzbătut în presă de la începutul primăverii. Săptămâna trecută, un student din Cluj s-a aruncat de la etajul 9 al căminului unde locuia, cerând iertare părinţilor printr-un mesaj trimis de pe telefonul mobil. Tot săptămâna trecută, un adolescent de 17 ani a fost găsit înecat în râul Jiu, cu un rucsac plin de pietre agăţat de gât. În acelaşi rucsac a fost găsit carnetul cu notele de la şcoală. Cu o săptămână înainte, o tânără despre care profesorii de la liceu spuneau că învaţă foarte bine şi că fusese admisă la mai multe universităţi din Marea Britanie, s-a sinucis şi ea prin înec, tot în râul Jiu.
Psihologul Alina Zevedei a explicat pentru romanialibera.ro că tinerii care ajung să se sinucidă suferă cel mai adesea de o fragilitate psihică, de incapacitatea de a face faţă situaţiilor stresante sau ajung în situaţii în care ei consideră că nu mai au nici o altă opţiune. Motivele sinuciderilor variază, însă la adolescenţi sunt întâlnite de multe ori probleme amoroase sau cazuri în care persoanele iubite îi resping. Uneori, apare situaţia în care un frate mai mare care are succes este dat drept model de către părinţi, iar tânărul este permanent comparat cu acesta, „apărând astfel un sentiment de neputinţă, de umilinţă”. Lipsa comunicării cu părinţii este însă ingredientul cel mai des întâlnit la cazurile de tineri sinucigaşi, spune psihologul.
„Uneori, presiunea pe care părinţii o pun asupra copiilor este foarte mare. Orice notă este sfârşitul lumii, nu eşti ok decât dacă vii cu nota 10 acasă. Totodată părinţii nu le explică de ce ar trebui să înveţe mai bine, de ce e bine să ai note mari. Părinţii trebuie să fie mult mai atenţi la copiii lor şi când au pretenţii de la ei, să le acorde timp pentru explicaţii şi pentru a le îndeplini”, mai spune Alina Zevedei.
Semnele că un tânăr este susceptibil să recurgă la sinucidere sunt mereu acolo, vizibile din timp, mai spune Zevedei: „Nu există o persoană tânără, veselă, bine ancorată în realitate, care brusc să se sinucidă. Mulţi părinţii nu sunt însă atenţi când copiii lor devin singuri, trişti, nu mai ies cu prietenii. Întotdeauna este responsabilitatea celorlalţi din jur să observe aceste lucruri, pentru că persoana bolnavă nu este conştientă şi nu poate cere ajutor”.
România se numără printre ţările europene cu o rată mare a sinuciderilor, raportată la numărul de locuitori, iar numărul cazurilor de sinucidere este în creştere: dacă în 2009 au existat aproximativ 2.500 de sinucideri, în 2010 incidenţa s-a apropiat de 3.000.
