Orice alegere conține în ea și obstacole.
O dată luată decizia, ne înscriem pe culoarul de alergare și pornim entuziasmați cursa, bucurându-ne de vânticelul răcoros care ne brizează pletele. Dăm câteva ture de stadion și apoi ne apucăm să propovăduim concluziile frumoasei noastre experiențe. Începem din nou alergarea, când, de nicăieri, ne trezim în fața primului obstacol. După ceva timp de gândire, cutezăm să ne săltăm trupul peste acea ridicătură, mulțumiți nevoie mare de atâta înțelepciune. La următorul obstacol se poate să nu mai fim așa pricepuți. Se poate chiar să ne împotmolim, ajungând să ne îndoim de noi înșine și de decizia inițială.
Cât aia mică a fost bebe, m-am lăfăit într-o experiență maternă de cinci stele. Eticheta lipită maternității era: de vis. Ceva obstacole au fost, au venit, au trecut, le-am clasat ca inerente și am alergat fericită mai departe. Într-o zi a încetat a mai fi bebe și s-a transformat într-un omuleț cu identitate și voință proprie. Primele luni nu au fost așa un capăt de țară, negocierile funcționau, internetul zicea că e normal și că trece. Ba mai mult, mă înfoiam toată de plăcere când lumea zicea că e independentă… citește mai mult pe www.like.noinu.ro
