În epoca exploziei comunicării virtuale, petiţiile online au devenit cea mai la îndemână formă de exprimare a nemulţumirilor civice. Cu o simplă apăsare pe mouse, ţi-ai marcat adeziunea la cauza zilei. Sunt ele însă şi eficiente, reuşesc să schimbe deciziile autorităţilor şi oamenilor politici?
Mii de semnături electronice gravitează în jurul petiţiilor online. În ultimii ani, de când reţeaua Facebook uneşte milioane de români, nu există săptămână în care să nu fii invitat să aderi la o cauză civică. Cele mai populare dintre ele au teme precum recalcularea pensiilor, acordarea de ajutoare sociale, protecţia persoanelor cu dizabilităţi, protecţia câinilor comunitari, sau cele care militează împotriva desfiinţării unor instituţii publice. Primul lucru pe care un cetăţean trebuie să-l facă pentru ca petiţia în care crede să capete consistenţă este să semneze. Semnătura este gestul care revine cetă-ţeanului. Nu şi singurul. Pentru a evita dezamăgirile civice provocate de faptul că petiţiile, deşi adună zece mii de semnături, nu produc nici un efect, semnatarul trebuie să fie atent la credibilitatea celui care iniţiază petiţia.
Potrivit legii care reglementează activitatea de soluţionare a petiţiilor, petiţiile anonime sau cele în care nu sunt trecute datele de identificare ale petiţionarului, ca majoritatea celor care circulă pe net, nu se iau în considerare şi se clasează. A doua condiţie obligatorie se referă strict la înregistrarea petiţiei la sediul Guvernului sau la instituţia abilitată. După strângerea semnăturilor, iniţiatorul oricărei petiţii trebuie s-o înregistreze. „Mi-aduc aminte că am primit peste 5.000 de petiţii referitoare la eutanasierea câinilor. În baza acestor cereri am putut acţiona, iar cetăţenilor li s-a dat câştig de cauză. Curtea Constituţională a blocat legea privind uciderea câinilor, după ce autorităţile locale ar fi consultat populaţia, aşa cum votaseră deputaţii. Sunt un susţinător al acestei forme de participare civică”, explică fostul Avocat al Poporului, Gheorghe Iancu.
Iulia Popovici: „Petiţiile sunt leac pentru conştiinţa civică”
Această petiţie a fost însă un caz fericit. Au existat petiţii care au circulat săptămâni întregi pe net, în căutare de semnături, şi care n-au produs nici un efect factorilor de decizie. Una dintre cele mai populare a militat împotriva trecerii Institutului Cultural Român de sub autoritatea preşedintelui sub cea a Senatului. Petiţia a strâns mii de semnături din partea oamenilor obişnuiţi, dar şi nume sonore din lumea artiştilor, printre care Dan şi Lia Perjovschi, Mircea Cărtărescu, Daniel Cristea Enache, Andrei Ujică, Ruxandra Cesereanu, Iulia Popovici, Radu Paraschivescu, Ada Milea etc. Iniţial, petiţia a ajutat la ceva: în baza ei, odată înregistrată la Instituţia Avocatului Poporului, Gheorghe Iancu a dat curs solicitării artiştilor şi a sesizat Curtea Constituţională, invocând că ordonanţa de urgenţă, care a trecut ICR sub tutela Senatului, nu ar fi fost constituţională. Judecătorii nu au dat câştig de cauză petiţionarilor. Nici Guvernul Ponta nu a ţinut cont de doleanţele lor. După acest episod, criticul de teatru Iulia Popovici a anunţat că nu va mai semna nici o petiţie pe viitor. În schimb, criticul literar Daniel Cristea Enache sau artistul Dan Perjovschi cred în continuare în utilitatea acestei forme de exprimare civică.
„Nu mai semnez nicio petiţie online, nici să fie vorba de viaţa câinilor mei în ea. Câtă vreme datul de click pe post de semnătură nu face pe nimeni să-şi mişte fundul de-acasă, petiţiile sunt ca leul pus în cutia milei- te lasă să păcătuieşti în continuare, că doar ţi-ai plătit un loc în faţă pentru rai. Petiţiile nu folosesc la nimic, atâta vreme cât nu au în spate persoane concrete, dispuse să iasă fizic în susţinerea lor. De când toată lumea are Facebook, petiţiile online sunt leac pentru conştiinţa civică. Când petiţiile sunt semnate de sute de oameni din Bucureşti şi la orice manifestaţie apar maximum 40, totul e ficţiune”, a spus Iulia Popovici.
Preşedintele Asociaţiei Active Watch, Mircea Toma, crede că petiţiile ajută la conştientizarea unui subiect, dar recunoaşte că este selectiv în privinţa celor pe care îşi pune semnătura. „Ca să semnez o petiţie, mai întâi trebuie să mă convingă. Mă uit dacă este redactată stângaci, dacă petiţia are scăpări, apoi dacă este semnată. Fug de cele care au iniţiatorul un necunoscut. Petiţiile trebuie să fie transparente, să mă convingă că iniţiatorul va lupta pentru cauza pe care îmi pun semnătura. De multe ori am mers în Parlament şi i-am pus politicianului în braţe lista cu semnături, iar uneori au schimbat decizii”, a explicat Mircea Toma.
Perjovschi: „Aceste petiţii le stau guvernanţilor în gât”
Întrebat dacă petiţiile sunt mai degrabă o formă simbolică de exprimare, artistul Dan Perjovschi a răspuns că este un adept al acestora şi că, în timp, vor reuşi să creeze probleme guvernanţilor. „Aceste petiţii le stau în gât guvernanţilor. Deci merită. Voi continua să semnez şi voi participa la orice acţiuni civice. Dacă guvernanţilor nu le pasă, măcar nouă ne pasă. Asta e efectul petiţiilor. În ultimii ani s-a întâmplat ceva- Roşia Montana, Piaţa Universităţii din ianuarie, protestele de stradă pro-ICR. O întreagă generaţie a prins conştiinţă civică. Existăm şi vom crea mari probleme unor guvernanţi încremeniţi în propriul proiect”.
Guvernanţii sunt sau ar trebuie să fie interesaţi de opiniile celor guvernaţi. Acesta este motivul pentru care semnează petiţiile în ale căror cauze se regăseşte, spune criticul de artă Daniel Cristea Enache. „Guvernele vin şi pleacă. Cetăţenii rămân”, a punctat el. O altă petiţie care a strâns peste nouă mii de semnături şi care nu a produs nici un efect este cea care militează împotriva desfiinţării TVR Cultural. Petiţia a strâns peste nouă mii de semnături, dar nimeni din partea conducerii TVR nu le-au luat în calcul, după ce au decis că singurul post cultural din România trebuie desfiinţat.Întrebat dacă petiţia, pe care şi-au pus semnătura peste nouă mii de români, îi va schimba decizia de a desfiinţa acest post, preşedintele TVR, Claudiu Săftoiu nu a vrut să comenteze pe această temă. „Nu ştiu nimic despre existenţa acestei petiţii”, a spus Săftoiu. „A circulat măcar informaţia. Petiţia e o formă de a-ţi arăta nemulţunirea faţă de o măsură a autorităţilor. Într-adevăr, după această etapă ar trebui să urmeze şi alte forme de presiune din partea cetăţenilor, altminteri doar se confirmă proverbul «câinii latră, caravana trece»”, a comentat Valentin Nicolau, membru în Consiliul de Administraţie al TVR.
14.255 de petiţii înregistrate la Guvern
Printre petiţiile care au strâns mii de semnături din partea românilor amintim: petiţia în care părinţii cer devenirea clasei zero în cadrul grădiniţelor, petiţia privind demisia premierului Victor Ponta, cerută de mediul academic, din cauza acuzaţiilor de plagiat, petiţia privind ACTA, petiţia privind salvarea cailor sălbatici din Delta Dunării etc. Potrivit datelor furnizate de Secretariatul General al Guvernului, 14.255 de petiţii au fost înregistrate la sediul acestuia de la începutul anului şi până pe 1 septembrie. Toate au fost trimise către ministerele de resort pentru a fi soluţionate, nu se ştie însă câte dintre ele au dat câştig de cauză petiţionarilor. Potrivit legii, autorităţile şi instituţiile publice sesizate au obligaţia să comunice petiţionarului un răspuns la solicitarea sa, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă.
