Nu mă regăsesc în nici unul dintre mesajele de campanie electorală, lansate de principalele partide din România, pentru alegerile europarlamentare din acest an. Şi, cu siguranţă, nu sunt singurul care ar fi avut nevoie să audă, în loc de „mândri că suntem români”, „ridicăm România”,„eurocampionii”sau „Europa în fiecare casă”, un mesaj mult mai potrivit pentru contextul politic internaţional:„mândri că suntem EUROPENI”.
Românii nu prea se omoară în aceste vremuri după Uniunea Europeană. Acesta este un fapt dovedit de sondajele de opinie- doar 56% dintre români împărtăşesc sentimentul de apartenenţă europeană, potrivit ultimului eurobarometru. Un procent situat printre cele mai mici din UE, dar care poate părea chiar optimist, având în vedere dovezile numeroase că pentru mulţi oameni calitatea de membru al Uniunii Europene e doar o vorbă fără substanţă. Adică poţi să răspunzi, atunci când eşti întrebat într-un sondaj de opinie, că împărtăşeşti „sentimentul de apartenenţă europeană” dar, în acelaşi timp, să nu ai nici o problemă că politicianul local pe care-l votezi de 20 de ani conduce judeţul după principii medievale, nu după reguli europene. La fel poţi să fii european „din gură”, dar în acelaşi timp să fii convins că doctorii care făceau parte din reţeaua de crimă organizată de la Spitalul de Arşi din Bucureşti, pe banii şi cu aparatura statului, nu merită să stea la închisoare, pentru că „sunt valoroşi profesional şi au făcut multe fapte bune”.
Indiferent ce spun sondajele, realitatea arată că trebuie să treacă mult timp până când românii vor intra în pielea unor cetăţeni europeni. „Avem salarii mai mici ca în vest, dar preţurile sunt ca acolo”, este cea mai frecventă diferenţiere între România şi ţările dezvoltate din UE pe care am auzit-o în ultimii ani. Dar nu numai sărăcia îi ţine încă, mental, pe mulţi români în afara Europei. Sunt reguli şi instituţii importate de la Bruxelles şi care nu au fost bine primite pentru că trebuiau să înlocuiască alte reguli şi instituţii ce într-o perioadă amară, cum a fost comunismul, au asigurat supravieţuirea unei bune părţi din populaţia ţării. Astfel, unii au reţinut din aderarea la UE, doar că ţăranii nu mai au voie să vândă lapte şi brânză în piaţă, la tarabă, că preţurile la utilităţi nu mai trebuie subvenţionate de stat, iar fabricile nerentabile, care le asigurau pâinea de pe masă, au fost închise sau vândute unor companii străine.
Sunt multe motive pentru care în România sentimentul de apartenenţă la UE este încă firav, dar cel important mi se pare, în acest context, faptul că partidele nu fac din schimbarea acestei realităţi principalul obiectiv politic. Nici măcar în preajma alegerilor europarlamentare, care ar putea fi un bun prilej pentru a le reaminti românilor că fac parte totuşi din cea mai democratică asociere de state libere care a existat pe planetă şi că ar trebui să fie mândri pentru acest lucru. Ar fi binevenită o astfel de iniţiativă cu atât mai mult cu cât propaganda „binevoitoare” din Rusia nu scapă în aceste zile nici un prilej să ne spună cât de mult suferim în urma aderării la UE şi că, de fapt, ne-ar fi mult mai bine dacă am rupe legăturile cu Vestul şi ne-am aşeza lângă „fraţii noştri” din Uniunea Euroasiatică.
Partidele noastre au ales însă modalităţi mai simple pentru a atrage voturi, încercând să se facă înţeleşi chiar şi acolo unde distanţa faţă de Bruxelles este doar de 2100 de kilometri, ci de ani lumină. Mişcarea Populară şi PNL au mizat pe jocuri de cuvinte care sună bine, dar nu spun nimic relevant despre apartenenţa noastră la UE, „Ridicăm România” şi „Eurocampionii”, PDL mizează doar pe dorinţa românilor de a trăi ca în vest („Europa în fiecare casă”), în timp ce PSD speculează, la modul cel mai cinic cu putinţă, frica unor oameni simpli de instituţiile şi regulile europene: „trimitem la Bruxelles oameni mândri că sunt români, care vor apăra România”.
În locul acestor mesaje aş fi preferat să vină un partid care să ne spună că are candidaţi mândri că sunt europeni, care vor să trăiască după reguli europene şi să fie conduşi doar de instituţii europene şi că vor face tot ce le stă în puteri pentru a-i face pe toţi români mândri că sunt europeni. Un mesaj, cred eu, mult mai potrivit în aceste vremuri în care, în imediata noastră vecinătate, oamenii sunt dispuşi să moară pentru dreptul a fi europeni.
