Fiecare dintre cei 2.000 de clujeni rămaşi pe drumuri îşi producea de 100 de ori salariul.
“Când ne-au anunţat, toată lumea a început să îi huiduiască. Nu este normal ceea ce s-a întâmplat. Oricum, salariile noastre erau foarte mici”, a descris unul dintre angajaţii Nokia atmosfera în care s-a derulat şedinţa furtunoasă convocată ieri de Nokia.
Încă de la primele ore ale zilei, sutele de muncitori au venit la fabrica din Jucu, unde au fost convocaţi de conducerea companiei, prin SMS. Ei au fost adunaţi într-un cort ridicat în curtea fabricii unde s-au întâlnit cu reprezentanţii conducerii Nokia Europa. Angajaţii care au participat la această întâlnire au declarat că au fost anuntaţi oficial că vor fi concediaţi şi că fabrica se va închide până la sfârşitul anului. Ei vor primi însă salarii, până în martie 2012.
De ce pleacă finlandezii
Decizia Nokia este surprinzătoare, în condiţiile în care fabrica este printre cele mai eficiente ale companiei. Investiţia s-a amortizat după doar doi ani de funcţionare, cifra de afaceri pe angajat depăşeşte un milion de euro, iar costurile cu salariile sunt de aproximativ 1% din încasări. La nivel mondial, cei 130.000 de angajaţi ai Nokia aduc o cifră de afceri de 42 miliarde de euro, ceea ce înseamnă încasări de aproximativ 320.000 de euro pe angajat. Cifra ar putea fi în realitate mai mare, ca urmare a tranzacţiilor făcute în interiorul grupului, însă fără a influenţa semnificativ raportul.
Nokia are probleme şi a intrat pe o tendinţă descrescătoare a vânzărilor, astfel că planurile din 2007 s-au dovedit nerealiste, iar capacitatea de producţie este acum în exces. Pieţele fabricii de lângă Cluj vor fi reîmpărţite între unităţile din China, India şi Coreea de Sud. „Nokia vrea să-şi ajusteze producţia de telefoane către locaţiile cu proximitate optimă faţă de distribuitori şi de pieţele-cheie. Prin urmare, Nokia intenţionează să închidă fabrica de la Cluj, România, înainte de sfârşitul anului 2011, deoarece unităţile de producţie de mare volum din Asia oferă o mai bună scară a operaţiunilor şi beneficii de proximitate”, se spune într-un comunicat transmis joi de grupul finlandez Nokia. Preşedintele Nokia a explicat decizia companiei de a se retrage din România prin faptul că majoritatea consumatorilor s-au orientat în ultimul timp spre aparatele tip smartphone. „Nokia încearcă să se mişte mai repede decât piaţa”, a spus Elop, precizând că fabrica va fi vândută în caz că vor exista investitori interesaţi.
Ce se întâmplă cu angajaţii
Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă din Cluj va cere un sprijin de 10 milioane de euro de la Comisia Europeană, pentru a combate efectele închiderii fabricii Nokia din Cluj. Banii ar urma să provină din Fondul European pentru Combaterea Globalizării, spune directorul Agenţiei, Daniel Don.
Daniel Don a mai declarat că acei 1.956 de angajaţi care vor fi concediaţi de Nokia vor putea să îşi găsească uşor de lucru. El a afirmat că pe piaţă sunt căutaţi specialişti în montarea de subansamble. De asemenea, directorul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă din Cluj a spus că 90 la sută dintre inginerii care lucrau pentru divizia de software a Nokia şi-au găsit deja de lucru. Divizia de software a fost închisă acum câteva luni.
Închiderea fabricii Nokia, din comuna Jucu, va creşte rata şoma-jului cu aproape unu la sută. Astfel, rata şomajului în judeţul Cluj va creşte la patru la sută ca urmare a închiderii fabricii de telefoane mobile deţinută de Nokia, a declarat prefectul judeţului Cluj, Florin Stamatian.
Începe scandalul politic
Fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, senatorul PNL Marius Nicoară, cel care a negociat venirea Nokia, spune că „Ceea ce s-a întâmplat la Jucu afectează judeţul Cluj şi întreaga Românie”. El adaugă că unul dintre motivele pentru care conducerea Nokia a decis să plece este faptul că autorităţile locale nu şi-au respectat promisiunile făcute la semnarea contractului. Este vorba despre construirea Autostrăzii Transilvania, de crearea unei centuri rutiere care să lege Jucu de Autostrada Transilvania, de lungirea şi lăţirea pistei de aterizare şi de construirea unui terminal cargo. „Avioanele cargo trebuiau să plece cu telefoane Nokia din Mexic şi până în India, însă acest lucru nu este posibil. Aşa că tirurile trebuiau să plece încărcate prin Ungaria”, a spus Marius Nicoară. El mai afirmă că „Primarul Clujului ar fi trebuit să susţină dezvoltarea Aeroportului, care era un avantaj strategic. Însă investitorii au fost lăsaţi de izbelişte. Exista o întreagă industrie pe orizontală angrenată în această fabrică, care va dispărea. O mare parte a angajaţilor Nokia au credite bancare, deci va fi şi o problemă socială”, a spus Marius Nicoară. El a calculat că veniturile Clujului vor scădea cu 30 la sută, apoi va exista un nou val de şomaj, concomitent cu emiterea unui semnal foarte prost pentru investitorii străini.
Pe de altă parte, preşedintele PDL al Consiliului Judeţean Cluj, Alin Tişe, spune că acuzele lui Marius Nicoară sunt nefondate. „Marius Nicoară, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, la acea vreme, a negociat un contract pentru judeţ cu Nokia. Pentru a-l feri însă de ochii opiniei publice l-a secretizat, deşi acesta priveşte informaţii de interes public. Totodată a decis să investească peste 15 milioane de euro pentru viabilizarea terenurilor din Tetarom III, destinate Nokia, fără obligaţii concrete sau termene pentru parteneri. Specificăm că obligaţiile care revin Consiliului Judeţean Cluj prin contract au fost respectate întocmai. Subliniem că în contract nu există obligaţia, cu sancţiunea de reziliere sau închidere a fabricii, a construirii unei piste şi a unui terminal cargo pe Aeroportul Internaţional Cluj-Napoca. De altfel, o astfel de prevedere sau clauză ar fi contravenit normelor Consiliului Concurenţei şi legislaţiei româneşti şi europene în vigoare!”, a adăugat Alin Tişe.
Ce spun politicienii
“Din punctul meu de vedere, nu este o noutate. Am avut frecvent discuţii cu Guvernul, mai ales după ce s-a prefigurat ca fiind aproape sigură prelungirea perioadei de criză economică, discuţii în care am cerut să vizeze crearea de locuri de muncă. Am avertizat asupra acestui risc, ca multinaţionalele să înceapă să-şi reducă activitatea în România.”
Traian Băsescu, preşedintele României
“Am observat că, dacă lăsăm mecanismul birocratic să îşi facă de cap, investitorii îşi iau intenţiile şi pleacă acasă, şi iau banii cu ei, de asemenea (…) Există risc major de delocalizare a unor investiţii multinaţionale din România sau din Europa şi să plece în altă parte. Trebuie să avem grijă ca oricând să fim pregătiţi să atragem alte investiţii străine în România.”
Emil Boc, prim-ministru
Dincolo de faptul că raţiunile care au determinat această mişcare nu sunt în detaliu cunoscute, există şi o responsabilitate a Guvernului, există Guverne capabile să aducă investiţii, aşa cum s-a întâmplat în acest caz cu Guvernul Tăriceanu şi există Guverne care nu sunt capabile să păstreze nici investiţiile existente şi vorbesc aici de guvernul PDL al domnilor Băsescu şi Boc.”
Crin Antonescu, copreşedinte USL
Nokia în cifre
Încasări
Nokia este una dintre cele mai productive companii înregistrate în România. În 2010, cifra de afaceri a fost de 6,76 miliarde de lei, iar numărul mediu de angajaţi – 1.552. Asta înseamnă încasări medii de peste un milion de euro pe angajat, cifră atinsă în general doar de companii cu valoare adăugată mare, cum sunt casele de comerţ care intermediază volume mari cu personal puţin, de integratorii IT sau de societăţile de avocatură de top.
Salarii
Costul total cu salariile reprezintă doar aproximativ 1% din încasările anuale ale companiei. Asta înseamnă că e puţin probabil ca producătorul să poată obţine economii semnificative în cazul mutării. Dimpotrivă, costurile salariale în China ar putea fi chiar mai mari decât la Jucu, unde un muncitor costa aproximativ 500 de euro pe lună, din care aproape jumătate se opreau la stat.
Profit
Profitul net total în ultimii trei ani a fost de 90 milioane de euro, adică 3% din încasările totale de 3 miliarde. Pare mic raportat la cifra de afaceri, dar este substanţial raportat la investiţie, care a fost de numai 60 milioane de euro. În plus, doar o parte din profiturile finale ale companiei sunt raportate în România – restul aparţinând entităţilor străine de pe lanţul de aprovizionare.
Impozite
Impozitul pe profit plătit în trei ani a fost de 20 milioane de euro, la care se adaugă aproximativ 10 milioane de euro sub formă de taxe pe salarii şi taxe locale de „câteva milioane de lei”. În schimb, compania a primit un ajutor de stat de 12 milioane de euro şi aproape un kilometru pătrat de teren în parcul industrial de lângă Cluj. O parte din bani ar putea fi recuperaţi.
