Cititorule, tu nu ești Ghiță. Ba chiar, cel mai probabil, ești o victimă a lui Ghiță: ca cetățean oarecare, sigur te-ai lovit de vreun soft dintr-o instituție publică furnizat de vreo firmă a mogulului, soft care ți-a făcut viața hard și ți-a virusat existența cotidiană.
Totuși, cetățeanule, azi e mai bine pentru tine ca proaspăt capturatul Sebastian Ghiță să se apuce de rememorat. Va fi dureros și pentru noi, ăia, cetățenii, să aflăm cam cum se făceau și se desfăceau treburile la cel mai înalt nivel în statul român, dar ar fi prima ocazie cu adevărat importantă în care un om de sistem ar devoala cum a fost crescut, educat și implantat de către același sistem unde era nevoie: azi într-o firmă, mâine într-un partid, poimâine într-o comisie de (chipurile) control al SRI și tot așa.
Dar, azi, Ghiță trebuie să fi înțeles că, sec, și-a luat țeapă: dinamica de putere din interiorul aceluiași sistem a mai provocat niște victime. De data asta, a fost chiar Ghiță, cel care ani de zile a urmărit de la distanță sigură măcelul. Azi, malaxorul l-a făcut terci și pe el. Nu mai are nimic de pierdut, totul se calculează acum în câți ani de pușcărie va primi. Nu mai poate spera să scape nici măcar cu vreo pedeapsă cu suspendare, darmite cu achitări pe bandă. Totuși, la nici 40 de ani, încă mai poate negocia cu procurorii să iasă la lumină înainte să fi împlinit 50 de ani, nu spre pragul de pensionare. Asta a devenit, acum, cea mai importantă miză a lui Ghiță. Și, foarte probabil, se va lupta pentru ea.
Ca să aibă ceva șanse să și câștige, însă, Ghiță trebuie să depene amintiri. Să povestească lucruri, întâmplări, să spună nume, să ofere contracte, hârtii. E în avantajul lui, dar și în al nostru. Coldea nu a fost decât o măslină de început, trebuie să urmeze festinul.
