De câteva săptămâni, cronica României Libere s-a cantonat pe locuri frapante, „cu concept” şi tarife pentru clasa de mijloc. Este timpul să facă dreptate şi localurilor utile, cu preţuri abordabile pe toată durata săptămânii, nu doar în ieşirea rituală de weekend. Restaurantul de azi este cunoscut mai ales prin reţeaua sa de livrare la domiciliu – în cuptoarele sale cu lemne se face una dintre cele mai populare pizza din Bucureşti. Chiar dacă are o vechime de câţiva ani, restaurantul-pizzerie din Pache Protopopescu este mai puţin cunoscut. Nu este chiar locul unde să-ţi scoţi iubita, ci mai degrabă un loc unde să mănânci o pizza când te prinde treaba prin zona Protopopescu – asta pe zi; seara, aşteptarea mâncării se poate prelungi pe timp nedeterminat (spre 40 de minute, în cazul meu), motiv pentru care aşteptarea mai adaugă la costul final 10 lei, cât costă două beri.
Preţurile sunt aceleaşi ca la serviciul de delivery, însă pizza este ceva mai bine făcută, prăjită inclusiv pe mijloc – recomandarea chelnerilor merge spre Pizza Vânătorească (18 lei), – însă personal prefer Pizza Capriciosa, chiar dacă toppingul e cam subţire (dar la 16 lei nu se poate comenta). Atmosfera e de restaurant burghez de cartier, cu termopane maro, gresie, spotuleţe şi o mulţime de mese cam înghesuite, dinspre care se aude un zumzăit destul de obositor; localul are parte şi de un mic concept, de „salon al caricaturiştilor”, pe pereţi fiind expuse caricaturi. Meniul nu se rezumă la pizza, paste (13-18 lei) sau salate (9-16 lei), ci are şi un segment, destul de consistent, „internaţional-românesc”, din care am reţinut tigaia picantă (13 lei), păstravul la grătar (15 lei), o mulţime de frigărui şi pastrame (ceafa la grătar e 13 lei); garniturile, s-o spun şi pe asta, au preţuri de autoservire, 4-6 lei.
