Un start „bun”? Sau un start „rău”? ajungem adesea să ne întrebăm când ne confruntăm cu o criză în relație. De acest start va depinde calitatea drumului pe care relația îl parcurge și chiar destinația ei, la adânci bătrâneți sau pe undeva pe traseu. Startul „bun” ar însemna ca doi oameni să se întâlnească, să fie disponibili să iubească și să nu existe niciun obstacol în calea fericirii lor. Neangajați emoțional în alte relații, cu rănile cicatrizate, mai bogați emoțional, după ce au reflectat la dificultățile ce apar în cuplu, cei doi oameni, în mod tradițional femeia și bărbatul, se văd, se plac, se îndrăgostesc și simt că vor să-și petreacă viața împreună. Se formează cuplul. Start bun! Un start „curat”: 1+1 = 2. Vor descoperi și trăi împreună iubirea matură și vor avea de făcut față multor crize.
Un cuplu care provine dintr-o relație de triangulare are la baza formării lui trei persoane. 1+2 = 2. Un start trișat! Un bărbat dorește ca femeia altui bărbat să fie a lui sau o femeie dorește ca bărbatul altei femei să fie al ei, într-un mod în care acea persoană dorită ar fi ultima de pe pământ. Cel mai adesea, acești doi oameni continuă să se întrebe dacă iubirea lor a fost un start bun pentru relația lor, dacă fericirea lor nu înseamnă implicit nefericirea altuia. Am în minte câteva exemple de cupluri cu un start din triangulație. Unele au ajuns la destinație, adică și-au finalizat relația de doi debutată din trei, iar altele își continuă călătoria.
Povestea de viață a unei doamne de aproape 40 de ani conține separările ambilor îndrăgostiți de soții lor pentru ca ei doi să fie împreună. Adesea, în istoria unui partener sau a ambilor, vom găsi o căsătorie în jurul vârstei de 20 de ani. O căsătorie de tinerețe care satisfăcea cerințele proaspătului tânăr. După aproape douăzeci ani, cei doi au evoluat și nu s-au mai simțit bine împreună. Au nevoie de separări ca să devină fiecare „Eu”. Apariția terțului pune în act decizia la care reflectase deja de o vreme. Se îndrăgostește și, până să își finalizeze relația pe care oricum o simțise „pe butuci”, se și implică emoțional în altă relație. Așa se ajunge că ceea ce se prevedea a fi o separare identitară devine o ruptură de celălalt partener, o ieșire din relație pe ușa din spate, trădând, înșelându-și așteptările și rămânând cu povara că ceva nu e bine și că acest „nefuncțional” îi aparține. Relația nouă de cuplu este presărată cu vinovăție. Se acuză, mai mult sau mai puțin direct, mai mult sau mai puțin conștient, de „furt”, de distrugere a unui echilibru la care contribuise întreaga viață. Ei pot fi doi oameni „destinați” să fie împreună. Poate că întâlnirea lor, după ce amândoi au fost căsătoriți de la vârste aproape adolescentine, doar acum a fost posibilă. Oricum, acum, fiecare își face separările necesare pentru a-și asuma propria individualitate și personalitate.
O altă doamnă, cu o poveste de viață similară celei descrise mai sus, îmi mărturisea, după ce a divorțat și s-a mutat împreună cu cel care îi fusese amant, că viața în doi s-a schimbat. S-a schimbat caracterul ilicit al relației. Bărbatul de care era îndrăgostită era amantul ei, iar pe acest bărbat, același, care i-a devenit acum partener, abia îl cunoaște și constată cu fiecare zi care trece că nu îl place, ba, mai mult, că seamănă atât de mult cu cel pe care îl descria fosta lui soție, încât își dorește să îl părăsească. „Cum de nu l-am văzut de la început așa? Cum de nu m-am gândit că ceea ce îi reproșa fosta lui soție ține de caracterul lui, iar el nu se va shimba?” Și povestea de iubire a acestei doamne nu este "leoaica tânără, iubirea" care stătea la pândă în așteptarea încordată de demult, ci este doar o altă relație de iubire triangulară, a patra-cincea pe care a avut-o pe parcursul anilor de căsătorie. Doar că aceasta a devenit importantă pentru propria problemă de individuare, de asumare a propriei minți și a propriei personalități cu care a amânat să se confrunte de dintotdeauna. Pentru că soțul îi dădea soluții pentru tot: pentru cine trebuie să fie, cum să gândească, cum să fie mamă, cum să-și construiască o imagine numai bună de admirat… citește mai mult pe like.noinu.ro
Gabriela Romaneț este psiholog clinician, psihanalist-în-formare la Societatea Română de Psihanaliză.
