Moartea si iubirea sunt temele favorite ale scriitorilor. fii nu de ieri-de azi, dintotdeauna. La fel tragediile, istoria involburata care-ti arata, din cand in cand, cat esti de insignifiant. Atentatul de la 11 septembrie a marcat (si) cultural nu doar America – devenita brusc umana, tangibila, vulnerabila –, ci intreaga lume civilizata. Perioada de "dupa", acea nefericita zi, a devenit un fel de "noua era" culturala: s-au scris carti pe aceasta tema, a devenit subiect de seminarii si doctorate in mai toate universitatile americane. Scriitorii si-au asumat rapid aceste mutatii si le-au transformat in literatura de calitate. si ei nu sunt deloc putini sau ferti de reflectoarele celebritatii. Ultramediatizatul Frederic Beigbeder a publicat in 2003 "Windows on the World", in care-si imagineaza primele doua ore de dupa impact, la etajul 10 al unuia dintre turnuri. Eseul puternic colorat de fictiune al lui Martin Amis, intitulat "The Last Days of Muhammad Atta", publicat in "The Observer" anul trecut, tot despre 11 spetembrie vorbeste. La fel, romanul "Extrem de tare si incredibil de aproape" al lui Jonathan Safran Foer, publicat recent si in limba romana, sau cea mai proaspata productie a legendei americane Don DeLillo, "The Falling Man"(2007). Putem adauga listei si un exemplu cinematografic, filmul lui Paul Greengrass, "United 93", aparut pe piata in 2006. Toate aceste incercari de a exorciza un rau pana la urma uman, de a salva prin memoria textului un moment ireparabil al istoriei negre sunt admirabile, in fond. Dar ne arata inca o data cat de departe e, de fapt, literatura de viata.
"Atentatul de la 11 septembrie a marcat (si) cultural nu doar America – devenita brusc umana, tangibila, vulnerabila –, ci intreaga lume civilizata."
Florina Pirjol
