Eram în bucătărie, care la mine la stână e la o distanță de cam zece metri de casă, și supravegheam o cratiță în care pusese Zizi să facă un Beef Stroganoff de post, gen. Pentru cine nu știe, vita a la Stroganoff de post este aproape la fel cu cea obișnuită, numai că în loc de vită se pune pâine sotată în ulei și-n loc de smântână, apă. Că Zizi plecase de jumate de oră în casă, pentru numai două minute, să vadă dacă n-a luat foc fierul de călcat pe care-l uitase în priză, și nu se mai întorsese.
În opinia mea, cum ar zice maestrul Ion Cristoiu, făcuse greșeala că deschisese televizorul și, fiind sfânta zi de joi, dăduse mai mult ca sigur peste serialul „Las Fierbinți“. Iar când dă la televizor peste „Las Fierbinți“, Zizi e ca un soldat american bolnav de platfus care a călcat cu talpa goală pe declanșatorul de la o mină antipersonal: nu se mișcă de pe loc nici un centimetru până nu vine o echipă de salvare -să-l scoată de-acolo.
Deci eream io puțintel cam mohorât, când aud un huruit de motor în marșarier și văd cârligul din spate de la camioneta lui Liță Paraschiv cum trece prin peretele bucătăriei și se oprește la o palmă de furtunul de la butelia de aragaz. Că Liță Paraschiv ăsta are un simț mai aparte al distanțelor la parcarea cu spatele, deși altfel e om serios, secretar la Primăria din comuna Potroacele, care-i prima așezare umană aproape de stână. Ca o paranteză istorică, comuna Potroacele e singura așezare umană atestată pe dealul nostru din secolul al paisprezecilea. La năvălirile tătarilor, bărbații din zona Focșani, imediat după ce otrăveau fântânile, își ascundeau aici în sat femeile, ca să nu le abuzeze liftele păgâne. Dar ghinionul istoric a făcut că nu le-au mai găsit de vreo trei-patru ori la rând, din cauză că ele fugeau la unguri în Ardeal, unde umbla vorba că-s bărbații mai gospodari, gen. Ș-atunci focșenenii s-au răzgândit și nu mai ascundeau femeile când năvăleau tătarii, ci le trăgeau numai câteva carabe ușoare peste ochi, cât să le umfle fața și să le facă neatractive pentru violatori.
Așa că așezarea și-a pierdut importanța, și pierdută a rămas până în ziua de azi. Se mai înviorează un pic numai în anii cu alegeri, că aici poți băga la urna mobilă câte voturi vrei, că nu știe nimeni câți locuitori are. Prin urmare, ies eu în prag și-l văd pe Liță Paraschiv cum deschide portiera și sare pe pământ de la doi metri înălțime. Că am uitat să vă spun că Liță și-a făcut un Monster Truck dintr-o carcasă de Dacia Papuc, montată pe un șasiu făcut din două jumătăți de spate de tractor sudate între ele cu roțile ălea mari cu tot, la care i-a pus un motor de Jaguar de patru litri, adus din Anglia de o verișoară a lui, care era plecată de trei ani acolo și uitase deja că în România se circulă pe -dreapta.
– Hai noroc, Nea Titi! – zice el, după vreun minut în care s-a adunat după căzătură. Am venit eu la dumneata, că vorba turcului: dacă nu vine Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed.
– Păi, să trăiești, nea Liță! Dacă n-ai fi de la Primărie și n-aș ști că voi ăștia umblați numai după șpăgi și furat, ți-aș spune bine-ai venit, gen!
Și nu termin bine să spun asta, că se aude cineva strigând „boje moi“, care-i un fel de „vălei“ în rusește, și după aia o bufnitură pe ailalantă parte a Monster Truck-ului.
– Ăsta-i Igor Korceaghin, îl știi, parapsihopatul. Iar a vrut să plătească la crâșmă cu ruble și iar i-au mutat fălcile băieții lu’ Muhăian.
Ca altă paranteză, Igor Piotrici Korceaghin e-un parapsiholog basarabean, care a fugit din Crimeea când au anexat-o rușii și se ascunde în podul grajdului lui Paraschiv, deși până acum nu l-a căutat nimeni. De meserie e parapsiholog, specialist în hipnoză regresivă și corectare de aură psihică, plus că umblă vorba că ar putea vedea în viitor, dacă n-ar fi tot timpul beat clește.
L-am poftit pe Paraschiv în bucătărie, am scos pe masă niște telemea veche, o sticlă de țuică pentru mine și Liță, cu două pahare, shot – gen. Pe Korceaghin l-am lăsat în glod unde căzuse, în ideea că se mai dezmeticește de la ploaie.
– Așaa, va să zică. Și ce treabă are Primăria cu mine, domnu’ Liță?
– Oficial, vreau să semnezi petiția asta de la Primărie, că poate ne subvenționează Ministerul Agriculturii cu 50 de bani la litrul de lapte muls.
Iau foaia de hârtie, care era semnată cu sute de nume false, de ziceai că e lista de semnături pentru Primărie a lui Piedone la București.
– Păi, nea Paraschive, văd că asta e lista cu semnături ca să candidezi matale la Primărie, gen – zic eu, cam mirat.
– Păi da, că m-am luat cu treaba și n-am avut când să fac două liste, nea Titi. Dar nu-ți fă griji, că mă duc acasă și-i schimb antetul la copiator, n-ai treabă mata.
Semnez și eu acolea de șapte-opt ori, ca să mai lungesc lista, și mai luăm noi câte un shot, cum îi zice acu’ la cinzeacă, când văd că și Paraschiv se apleacă spre mine și-mi zice pe ton de secret.
– Neoficial, nea Titi, aș vrea să facem acia un fel de agenție de știri, să afle oamenii ce trebuie despre ăia de candidează în campanie la Primărie. Că vezi ce debandadă e la București la PNL cu știrile la Primărie: fu Bușoi, nu fu Predoiu, nu fu Orban, fu Munteanu și nu fu Munteanu, fu iar Predoiu.
– Și cum să facem noi agenție de știri, bre, nea Paraschive?
– Păi, doamna Zizi, care e tare pe Facebook, lansează ea știrile pă sistemul share, pe alea care trebuie, decât. Ca de-un exemplu, cum a fost știrea că franțuzoaica Garcia a făcut-o țigancă pe românca Irina Begu și după aia imediat știrea că de fapt nu-i adevărat, că n-a făcut-o.
– Asta e o idee foarte bună, că dublează producția de știri – zic eu. Aprobativ.
– În caz mai special, cum a fost știrea cu arestatul lu’ Olguța Vasilescu, merg trei la rând: prima e c-a luat mită, după aia o bagi că n-a luat, și vine ș-a treia: că a luat, dar nu bani, ci imagine, gen.
– Păi… și-or să creadă oamenii știrile ăstea de vin pe Facebook? – întreb eu.
– Numai pe ăstea le cred, nea Titi. Facebook-ul e Coranul creștinului ortodox român, gen. Toată lumea crede și nimeni nu cercetează.
Am aprobat din cap, i-am strâns mâna lui Paraschiv, care s-a ridicat de la masă, a mai tras o țuică și-a plecat să-l adune pe Korceaghin de sub roțile de tractor. Iar eu am rămas pe gânduri, dându-mi seama că Paraschiv ăsta, la așa o ascuțime de spirit, ar merita să fie primar, dacă nu chiar mogul de știri.
Am părerea că dacă se prindea la timp de faza cu dublatul producției de știri în aceiași bani, scăpa și Adrian Sârbu de grija zilei de mâine și nu mai incita oamenii la evaziune fiscală la Mediafax.
Cu stimă, Titi Smeureac, cioban freelancer
