Dacă New York-ul ar fi încălzit precum capitala României, o suprafaţă cât Central Park ar trebui dedicată unui monstruos CET, care să alimenteze zona. În București, cinci centrale produc agent termic distribuit în tot orașul. Dar acest sistem învechit a cedat. RADET și-a anunţat insolvenţa. Ce se întâmplă mai departe?
Insolvența este soluția găsită de RADET și Electrocentrale București (ELCEN) pentru a încerca să iasă din blocajul financiar în care se află din cauza datoriilor uriașe. RADET furnizează energie termică pentru 565.000 de apartamente, în 8.500 de blocuri și imobile și 5.400 de instituţii, obiective sociale și agenţi economici. O limitare graduală a distribuţiei gazului la CET Vest „a fost luată, ca urmare a acumulării unor arierate importante” la Elcen, potrivit Engie: 155 de milioane de lei, prin nerespectarea eșalonării plăţilor, din care 136 de milioane distribuţia pe ianuarie – iulie 2016 și 19 milioane penalităţi parţiale pe septembrie 2014 – iulie 2016.
Cum s-a ajuns aici? RADET ia agentul termic produs de CET-urile Elcen și-l distribuie, prin centrale de cartier, în București. Centralele electrotermice produc energie electrică și termică folosind gaz de la Distrigaz Sud, o societate care, de la jumătatea deceniului trecut, este deținută de actuala Engie Energy. RADET are datorii uriașe la Elcen, pe care le transmite la Distrigaz Sud Reţele.
Am vrut să aflăm care sunt creanțele totale ale RADET. Ni s-a răspuns mai degrabă politic. „ Noua conducere a Radet caută să clarifice temeiurile și nivelul diferitelor sume vehiculate în corespondenţa cu Elcen (…). În paralel, se desfășoară (…) acţiuni de control ale Primăriei (…) și altor instituţii, urmând ca la finalizarea acestora (…) să fie întreprinse măsurile legale pentru rezolvarea eventualelor deficienţe constatate”, se precizează într-un răspuns pentru „România liberă“.
Cheia problemei: management prost și căpușare
Cifra care circulă în lumea experţilor este de 3,6 miliarde de lei (adică circa 80 de milioane de euro), datorii plus penalităţi de întârziere către Elcen. Mai departe, Electrocentrale plătește mai departe, anual, către Distrigaz, pentru gazul primit, 60 de milioane de euro. Dacă prima companie din acest lanț nu dă banii, a doua nu poate plăti mai departe și circuitul se blochează. Vineri, 9 septembrie, Distrigaz Sud a ajuns la un acord cu Elcen, de eșalonare a unei părţi din datorie, de 11,7 milioane de lei. Prima tranșă urma să fie plătită lunea trecută.
A fost prea târziu.
Managementul de proastă calitate și căpușarea sistemului au dus la actuala situaţie, arată analistul economic Sorin Dinu, expert Deloitte & Touche când această societate făcea parte din consorţiul ce a livrat consultanţă Gas de France, la cumpărarea Distrigaz. „Se adaugă cârdășia politică. Dacă ne uităm la Elcen și Radet, la costuri, pe la reparaţii etc., Radet a avut mult timp prea mulţi salariaţi. De ani de zile, în loc să facă o transformare radicală, mai ales că au fost și fonduri europene, n-a făcut nimic“, a declarat pentru „România liberă“ Sorin Dinu.
Așadar, unde e problema? Expertul în energetică Tudor Popescu crede că la Distrigaz. Compania nu trebuia privatizată, iar Elcen trebuia branșat direct la Transgaz, societatea care transportă gazul metan. Electrocentrale produce agent termic în cogenerare, adică o „marfă” secundară când produce energie electrică, deci termoficarea ar putea avea preţ zero, ca un reziduu. „Realizarea unei investiții de branșare direct în conductele Transgaz nu e fezabilă. Specialiștii Elcen analizează posibilitatea, urmând ca, în momentul în care devine oportună, să o realizeze. Până în 2014, legislația interzicea această racordare”, au explicat, în replică, reprezentanții Elcen.
Și Sorin Dinu e de altă părere decât Tudor Popescu. „Sunt concepţii comuniste de acum 25 de ani. Acești oameni nu au noţiuni ca randamentul investiţiei. Dacă aburul din cogenerare are cost zero, preţul energiei electrice produse de CET-uri crește atât de mult, că nu o mai cumpără nimeni. Nu Distrigaz e problema, ori Engie, ci tot lanţul acesta Distrigaz – Elcen – Radet. Elcen are cinci CET-uri destul de vechi, cu capacitate dublă faţă de consum“, a explicat Sorin Dinu.
RADET are o capacitate nominală de distribuție a agentului termic de 4.000 Gcal/h, peste necesarul bucureștean, căci în Capitală se consumă, în cele mai bune zile, circa 1.800 – 1.900 Gcal/h, a arătat expertul. „Dacă am jumătate din capacitate utilizată, costurile cresc. Reţeaua, o folosești – n-o folosești, tot atât trebuie să plătești. Una e să transporţi pe 4.000, alta pe 2.000 de metri“, a detaliat Sorin Dinu.
Primăria nu a mai acoperit diferența
Într-adevăr, „sistemul de transport și distribuţie e compus din 987 km de conducte, reprezentând reţele termice primare, și 2.964 km de conducte, reţele termice secundare”, a explicat pentru „România liberă“ RADET, într-un comunicat, detaliind că aproximativ 680 km au vechime mai mare de 25 de ani.
„Elcen vinde agent termic la RADET, care are preţ mare. Dacă nu mă înșel, 186 de lei gigacaloria, plus tariful de distribuţie, de 150 – 160 de lei. Din acești peste 300 de lei, RADET vinde la populaţie cu 190 – 200 de lei. Cineva trebuie să acopere diferenţa: Primăria Generală. De câţiva ani, aceasta n-a mai avut acești bani” și astfel a apărut situaţia actuală.
Profesorul universitar Mircea Coșea a explicat, la rândul său, faptul că municipalitatea nu a mai acoperit diferența de costuri prin lipsa înţelegerii dintre Guvern și Primăria București, care până de curând ar fi existat: fostul primar Sorin Oprescu se înţelegea cu Cabinetul Ponta, de aceeași orientare politică, ceea ce a pemis plata datoriilor. „Dar această cârpeală a dus la prelungirea problemei ani de zile. Ţara lui Dorel. Ne chinuim să punem în mișcare o căruţă, care nu mai are roţi”, a declarat Mircea Coșea pentru „România liberă“.
Variante de lucru contra frigului
Există mai multe soluții pentru rezolvarea actualei situații, dar toate presupun distrugerea căpușării de la RADET și Electrocentrale București, dar și prosperitate economică.
VARIANTA 1. Acum 10 ani, a explicat Sorin Dinu, Delloite a simulat instalarea a 50.000 de centrale de bloc sau scară pe gaz. Preţul gigacaloriei la consumator ar fi ajuns la 120-130 de lei. S-ar fi folosit smart-carduri preplătite, cu senzori, să nu apară datorii. „Ai venit în cameră, ai pus cardul, ai căldură. Ai plecat, scoţi cardul, nu mai ai“, a explicat expertul. RADET ar fi devenit, în acest caz, echipă de intervenţie, cu un panou central de urmărire a deplasărilor necesare.
VARIANTA 2. Centrale de cvartal pe gaze, de 3 MW, unde sunt acum centralele termice. Un studiu PricewaterhouseCoopers arată că modernizarea RADET ar costa 5 miliarde de euro. „Banii ar trebui plătiţi de consumatori. Oamenii din sistem, ce trăiesc cu 25 de ani în urmă, nu au imaginea ordinului de mărime. Caută bani să-i prăduiască, să nu-i mai ceară nimeni înapoi: «Cum adică, mai vreţi și banii înapoi?»“, explică gândirea aceasta expertul.
VARIANTA 3. Deja pierdută. Până acum câţiva ani, Banca Europeană de Investiții a avut programul ELENA (European Local Energy Assistance), ce finanţa 90% din studiile de fezabilitate la sisteme energetice prietenoase cu mediul. Apoi, se apela la Fondul European de Eficienţă Energetică (EEEF), ce putea fi folosit pentru până la 25% din capitalul necesar, cu anveloparea privată a blocurilor și panouri solare sau mori eoliene. Dacă, explică expertul, „se oprește alimentarea cu energie eoliană sau solară, intră automat în funcţiune centrala de back-up de cvartal, pe gaze, eventual deșeuri. La câte deșeuri produce acum Capitala…“.
Comparații. Cum au făcut alţii să scape de CET-uri?
România are un potenţial geotermal remarcabil: e al treilea stat din Europa, după Grecia și Italia. Dar un singur oraș din ţară, Beiuș, se bazează complet pe acest tip de energie și vrea să devină centru ecologic geotermal. În Capitală, Ceaușescu voia să folosească apele geotermale, Otopeniul ar fi urmat să fie încălzit numai așa. Proiectul însă a căzut, pentru că apele minerale ar fi obturat conductele și schimbătoarele de căldură. E aceasta o soluţie în București? De regulă, energiile alternative (geotermală, eoliană, hidro, solară) sunt atributul societăţilor prospere, chiar opulente, ce dispun de bani mulţi. E cazul la noi? Nu, crede analistul economic Mircea Coșea. „Ar costa foarte mult. În condiţiile în care conducem economia cum o conducem, nu vom mai putea face nici o investiţie publică“, a declarat Coșea pentru RL, „decât rostogolind credite externe deja făcute sau încercând să facem parteneriate public-private… dar nici măcar legea acestora nu e bine pusă la punct“.