Arhivele constănţene oferă o imagine interesantă asupra modului în care Constanţa şi constănţenii sărbătoreau Sfintele Paşti acum mai bine de 100 de ani. Un adevărat mozaic interetnic încă de atunci, comuna Constanţa avea o altă ofertă: acrobaţii, maimuţe, scripcari sau fotografii la minut, totul păstrat cu sfinţenie şi adus la lumină pentru cititorii noştri de şeful Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale, filiala Constanţa, Virgil Coman.
Documentele vremii consemnează modul în care locuitorii anticului Tomis înţelegeau să petreacă la Sfintele Paşti, distracţiile de care aceştia aveau parte. Răscolind arhivele vremii alături de şeful Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale Constanţa, poţi da peste adrese care păstrează încă parfumul acelor epoci. Spre exemplu, într-o cerere adresată primarului Constanţei, în anul 1908 se solicită: „Domnule primar, vă rugăm cu deosebit respect să binevoiţi a ne permite ca numai pentru Sfintele sărbători ale Paştelui să jucăm păpuşi spre distracţia publicului în partea de sus a oraşului”. Cererea a fost aprobată de edilului comunei urbane Constanţa de la acea dată.
Cereri pentru maimuţe şi scripcari
Partea de sus a oraşului, la acea dată, era reprezentată de zona unde se află Muzeul de Artă Populară de astăzi înspre Miga, unde se afla şi gara constănţeană. „Era o zonă mai circulată şi ei, în urma reprezentaţiunii câştigau şi ceva bănuţi”, a explicat şeful SAJ, Virgil Coman. Şi tot din acel an o altă solicitare aprobată favorabil, în care se cere eliberarea autorizaţiei necesare pentru „a umbla prin oraş cu o maimuţă şi o scripcă pentru distracţia publicului şi numai în partea de sus a oraşului şi numai pentru zilele de sărbători”, cererea fiind adresată de un bulgar, Stoiciu Jeliu. Şi tot scormonind arhivele, într-o cerere din 22 martie 1901 aflăm că un anume Jean Capellini, „de profesiune artist de gimnastică”, solicita instalarea unei „arene de gimnastică pe piaţa Carol colţ cu str. 11 iunie pentru a distra publicul în zilele Sfintelor Paşti, adică pentru trei zile, obligându-mă a plăti taxa cuvenită”. Şi în acest caz, edilii constănţeni au eliberat „cuvenita permisiune”. Acelaşi Capellini solicită edilului Constanţei să-i fie redusă taxa pentru terenul pe care-l va ocupa, de 60 de mp, „suprafaţa fiind fără mijloace”.
Totuşi, comparativ cu alte sărbători, Paştele este mai sărac în informaţii la Constanţa. „Informaţiile sunt mai puţine comparativ cu alte sărbători ca Ziua Marinei sau Boboteaza referitor la modul în care se sărbătorea. Acestea erau sărbători intrate în calendarul tradiţional al oraşului şi, fiind şi sărbători cu dată fixă, toată lumea se organiza din timp. Mulţi ani avem programe clare cu modul în care se desfăşurau acestea”, a precizat Coman. Acesta a adăugat că „din foarte multe puncte de vedere, spectacolul nu s-a schimbat foarte mult”.
Tot din documentele vremii, de data aceasta dintr-o cerere înaintată pe 28 martie 1903, aflăm că un anume Ilie Borandă dorea să instaleze pe str. Infanteriei nr. 61 „un dulap pentru distracţia publicului cu ocazia Sfintelor Sărbători”.
Într-o altă cerere înaintată primarului „comunei Constanţa” de un anume Costică Iorgulescu, aflăm că acesta dorea să i se închirieze „un loc în mărime de 30 de mp situat pe str. 11 iunie colţ cu str. Dorobanţilor, pentru a face un cort şi unde voi instala un aparat pentru fotografie a la minut şi aceasta în vederea sărbătorilor, pentru care voi plăti chiria ce mi se va fixa şi, totodată, mă voi conforma regulamentelor şi ordonanţelor comunale şi poliţienesci”.
Însă în acest caz ajutorul de primar (vicele) care semnează „pentru primar” îi dă acestuia negaţie: „Nu se admite instalaţiunea în cort. Sunt destule prăvălii în oraş”.
Între toate aceste cereri, în revista eparhială din 1938 găsim şi cuvântul episcopului Gherontie al Tomisului: „Avem într-adevăr aparenţe de vii aşa cum o au şi animalele: mâncăm, bem şi ne odihnim. În plus, noi ne dedăm la toate plăcerile şi poftele pe care ni le satisfacem cu un adevărat cult. Încolo, sufleteşte suntem mai tot aşa de sterpi ca şi necuvântătoare. E o aparenţă de viaţă, o viaţă falsă şi primejdioasă”, le atrăgea atenţia, la sărbătoarea Paştelui, credincioşilor tomitani episcopul Gherontie.
De altfel, şi atunci, ca şi acum, în preajma marilor sărbători creştine, de Paşti şi de Crăciun, primăria venea în sprijinul persoanelor sărace.
„Nu este nimic nou sub soare. Elevii săraci erau ajutaţi de primărie. În general, profesorii trimiteau liste cu elevii nevoiaşi, pe de o parte. Pe de altă parte, existau solicitări ale unor familii sărace adresate primăriei. Primăria analiza solicitările şi în funcţie de nevoi oferea un sprijin celor nevoiaşi”, a explicat Coman, care susţine că la începutul secolului XX Constanţa se pregătea de Sfintele Sărbători ale Paştelui fără asfalt pe străzi, cu bordeie şi lume săracă la periferia oraşului, dar cu multă bucurie care transpare din documentele vremii.
