Analizăm principalele materiale termoizolante existente pe piaţă, prezentându-le caracteristicile, avantajele şi dezavantajele, precum şi lucrările cărora le sunt destinate. Materialele de termoizolaţie ecologice câştigă tot mai mult teren prin caracteristicile pe care le prezintă, precum şi prin faptul că realizează case sănătoase.
Spune-mi cu ce material te izolezi ca să-ţi spun cum trăieşti, ar putea fi o variantă a unui cunoscut proverb. Iar o altă variantă ar fi: Spune-mi cu ce material te izolezi ca să-ţi spun cât va fi factura de încălzire la iarnă. Între materialele care pot fi alese se numără: polistirenul expandat, cel extrudat sau grafitat, vata bazaltică, cea de sticlă, spuma poliuretanică, dar şi soluţiile mai noi, mai ecologice, precum cânepa, celuloza, lâna şi chiar hârtia tocată.
Polistirenul este unul dintre materialele cel mai des folosite în acest moment pentru izolarea clădirilor. Destinaţia lui principală este peretele exterior, însă sunt destul de întâlnite situaţiile în care se foloseşte şi la termoizolarea teraselor necirculabile, a acoperişurilor cu şarpantă din lemn, a planşeelor dispuse peste încăperi reci sau la plafoanele suspendate sub acoperişuri. Grosimea plăcilor variază între 1 şi 20 cm, pentru faţade, recomandabilă fiind cea de minimum 10 cm. Decizia de a face economie la grosimea termoizolantului este una dintre cele mai proaste posibile. În ultima vreme s-a impus pe piaţă un sistem constructiv inovator, ce atribuie polistirenului, pe lângă obişnuita lui funcţie termoizolantă, şi pe aceea de cofraj.
Polistirenul extrudat este superior celui expandat, având rezistenţa mult crescută la şocuri mecanice (lovituri accidentale, grindină etc.) şi permeabilitatea la apă mult scăzută. Calităţile termoizolante ale polistirenului au fost sporite prin grafitare.
Între avantajele polistirenului se numără faptul că izolează foarte bine clădirea, atât termic, cât şi fonic, fără a o încărca semnificativ. Se poate folosi şi în zone cu umiditate crescută, deoarece nu absoarbe apa, poate fi ignifugat, nu se contractă şi nu se dilată, nu este atacat de ciuperci sau dăunători, nu putrezeşte. Este uşor de prelucrat şi de pus în operă, cu costuri mici de manoperă. Principalul dezavantaj este că nu lasă pereţii să respire, iar dacă nu este ignifugat, este sensibil la foc.
După cum o indică şi numele, vata bazaltică este un produs natural obţinut din bazalt, o rocă vulcanică închisă la culoare. Vata de acest fel poate izola termic şi fonic în intervalul de temperatură cuprins între 50 °C şi 700 sau 1000 °C. Este un produs natural şi lasă clădirea să respire. Deoarece este permeabilă la vapori, nu încurajează formarea condensului şi a mucegaiurilor şi nu este permeabilă şi combustibilă. Are însă o rezistenţă foarte mică la compresiune, absoarbe apa (motiv pentru care este interzisă la fundaţii şi socluri) şi nu permite încărcarea mecanică.
Spuma poliuretanică se obţine prin reacţia chimică dintre doi componenţi lichizi – poliolul şi isocianatul – care, în condiţii de temperatură şi presiune controlate şi cu ajutorul unei instalaţii speciale, permit producerea pe loc a materialului izolant final, prin pulverizare sub jet de aer comprimat, pe suprafaţa de lucru. Spuma poliuretanică se mulează perfect pe structură, nepermiţând aerului să se strecoare între aceasta şi stratul izolant, anulând spaţiile în care s-ar putea dezvolta insecte sau ar putea pătrunde şoareci. Protejează structura şi o rigidizează (în cazul unei clădiri din lemn, s-ar părea că sporul de duritate este de 200%), stopează eventualele scurgeri ale acoperişului, reduce transmiterea vibraţiilor. În plus, este o izolaţie care nu încarcă structura de rezistenţă, principalul dezavantaj fiind însă preţul de cost.
Casa ecologică
Casa din apropierea Bucureştiului a fost construită de familia Ienculescu-Popovici în cadrul proiectului Greenitiative. Este realizată din plăci fibrolemnoase GUTEX (furnizor Natural Paint). S-au folosit pentru termoizolaţie mai multe soluţii, toate ecologice, un rol important de izolare jucândul şi un acoperiş verde. Familia care o locuieşte şi-a dorit un stil de viaţă sănătos, ecologic şi practic, toate soluţiile constructive şi instalaţiile fiind ecologice. Deşeurile de lemn provenite din păduri, certificate, sunt presate, avantajul acestei soluţii fiind că se pot realiza şi pereţi pe rotund. Termoizolaţia este pe bază de cânepă, plăci fibrolemnoase, celuloză, perlit sau paiantă.
Tâmplăria cu geam termopan este tot din lemn, tratarea acestuia fiind făcută cu ulei de in. Acoperişul este din ţiglă metalică cu acoperire de piatră, ceea ce asigură o protecţie la încălzirea excesivă din timpul verii. Pe partea orizontală s-a realizat un acoperiş înverzit. Primul strat al acestui acoperiş a constat dintr-o barieră de protecţie (antirădăcini) din cauciuc, peste care s-a aplicat perlit, o rocă vulcanică expandată care are şi rol de izolare. Al treilea strat a fost din perlit amestecat cu pământ, peste care s-au aşezat rolele de gazon, cumpărate la metru. Acest tip de acoperiş, plus straturile de cânepă aplicate între căpriori, la pereţi şi pardoseală, asigură o termoizolare excelentă şi foarte sănătoasă.
Mai multe detalii şi informaţii privind soluţiile constructive precum şi cele de termoizolaţie folosite la această casă le puteţi afla urmărind emisiunea Home&Deco difuzată mâine pe radio Linx de la ora 13.00, precum şi pe siteurile www.romanialibera.ro şi www.casamea.ro
Cânepa pentru termoizolaţii
Firma Natural Paint propune ca soluţie Thermo-Hanf – un produs pe bază de cânepă, realizat în Nrdlingen/Bayern. Produsul oferă un grad înalt de flexibilitate, fiabilitate şi siguranţă în livrare,care se distinge prin calităţile sale tehnice deosebite, respectând normele în vigoare.
Cum a apărut această soluţie? Industria de cânepă este în continuă creştere, cânepa fiind utilizată pentru obţinerea unei palete largi de produse. Fiind una dintre cele mai vechi plante de cultură, cânepa are o contribuţie substanţială în aprovizionarea omenirii cu cantităţi suficiente de îmbrăcăminte, hârtie, ulei, combustibil, alimente şi materiale de construcţii. În răstimp de 100-120 de zile, cânepa poate creşte până la 4 metri. Prin umbrirea rapidă a solului, plantele împiedică creşterea buruienilor. La cultivare nu se aplică tratamente chimice pentru protecţia plantelor. Ca efect secundar, în faza de creştere, cânepa curăţă aerul, contribuind la descompunerea dioxidului de carbon. După recoltare, cânepa lasă în urma sa un sol afânat.
Cânepa este un produs recomandat pentru izolarea acoperişurilor, a pereţilor şi a pardoselii. Indiferent dacă izolarea se doreşte a fi realizată la construcţii noi sau vechi, montarea izolaţiei nu prezintă probleme pentru niciun utilizator. Prelucrarea curată şi aproape fără praf, buna compatibilitate cu pielea fără să producă iritaţii, precum şi valorile bune de izolaţie fac ca acest produs să fie un material excepţional de construcţie. Se garantează atât o protecţie împotriva îngheţului pe timp de iarnă, cât şi o protecţie adecvată împotriva temperaturilor înalte în lunile de vară. Capacitatea excelentă de difuzie a produsului realizează reglarea automată a umidităţii, ceea ce permite crearea unor condiţii climatice foarte plăcute şi sănătoase în interiorul încăperii. Datorită faptului că fibrele de cânepă nu conţin albumină, nu este nevoie de un tratament împotriva moliilor şi gândacilor. Saltelele izolante sunt uşor manevrabile şi nu necesită tăiere ulterioară, o operaţiune care răpeşte mult timp şi efort. În principiu, dimensiunile materialului izolant trebuie astfel alese încât să se adapteze perfect specificului aplicaţiei respective. În acest scop, se măsoară distanţa de gabarit dintre grinzi sau căpriori, cu un supraadaos de cca. 2-3 cm. Acesta serveşte la evitarea formării punţilor termice şi a înghesuirii saltelei. În plus, la straturi izolante cu grosimi sub 100 mm, saltelele trebuie prinse cu capse.
Termoizolaţii ecologice
Oproblemă majoră a zilelor noastre este că mulţi oameni suferă de indispoziţii, de stări de disconfort şi alergii – declanşate de materialele din structura pereţilor caselor de locuit, iar astfel materialele de construcţie ecologice şi fără niciun risc asupra sănătăţii devin foarte importante din punctul de vedere al unei dezvoltări sustenabile.
De ce este vata de sticlă un material ecologic? În primul rând, datorită componentelor sale: nisipul, de care nu ducem lipsă şi care se regenerează natural şi continuu, şi ambalajele din sticlă, ce pot fi o povară pentru comunităţile lipsite de gropi de gunoi şi de posibilităţi de reciclare. În al doilea rând, vata de sticlă se produce consumând cantităţi reduse de energie, dar şi de materiale. În medie, dintr-un metru cub de materie primă se obţin 150 de metri cubi de vată de sticlă. Prin utilizarea ei la termoizolarea unui spaţiu se reduc semnificativ pierderile termice ale acestui spaţiu, ceea ce este totuna cu a afirma că se consumă mai puţin combustibil pentru încălzirea sau răcirea lui şi se elimină mai puţin CO2 în mediul înconjurător.
În compoziţia vatei de sticlă intră sticla, în proporţii variind între 80 şi 95%, adaugându-se nisipul de cuarţ, rezultat din degradarea rocilor. Produsul final este sub formă de role sau de plăci semirigide, ambele extrem de uşor de aplicat pe suprafaţa ce trebuie termoizolată. Datorită faptului că este un material poros, alcătuit din substanţe care inhibă transferul termic, această vată izolează foarte bine. Fibrele de diametru foarte mic determină o reţea de pori microscopici care imobilizează aerul şi-l transformă într-o adevărată pătură termică.
Vata de sticlă termoizolează şi fonoizolează excelent, fiind alcătuită numai din materiale necombustibile, nu ia foc, nu absoarbe apă, iar dacă se udă accidental îşi recapătă toate caracteristicile după uscare. Tăierea se face uşor, cu ajutorul unui cuţit, iar contururile, indiferent dacă sunt regulate sau nu, pot fi urmărite cu uşurinţă. Rezistenţa la compresiune este însă mică, iar în urma unui şoc mecanic îşi poate pierde planeitatea, lucru neplăcut din punct de vedere estetic. Vata de sticlă este un material de o mare stabilitate dimensională. Acest lucru este extrem de important în cazul unei construcţii. Astfel avem garanţia că sistemul izolant îşi păstrează caracteristicile iniţiale, că nu apar în timp pierderi de căldură – de pildă, prin eventuala distanţare a plăcilor, apărută prin contracţie mecanică.
De asemenea, în acest fel suntem asiguraţi că nu apar fisuri dezagreabile din punct de vedere estetic. În plus, fiind construită exclusiv din materiale necombustibile, vata minerală de sticlă nu ia foc, nu-l alimentează şi nu-l propagă, fiind un adevărat material ignifug.
De asemenea, ea nu absoarbe apă, iar dacă se udă, îşi reia toate caracteristicile după uscare. Tăierea se face uşor, cu ajutorul unui simplu cuţit, şi se conduce uşor, după indiferent ce contur neregulat (ţevi, suprafeţe ondulate etc.).
Materialul cu care se izolează o clădire, fie că este vorba de polistiren, vată minerală sau de sticlă, plăci fibrolemnoase, cânepă, celuloză sau lână, se alege în funcţie de gradul de izolare termică şi fonică pe care îl asigură, rezistenţă, combustibilitate şi, nu în ultimul rând, de asigurarea unui trai sănătos
