Mircea Cărtărescu şi-a prezentat în club Control ultimele două apariţii editoriale: „Nimic”, un volum de poezii inedite, scrise între 1998-1992, şi „Frumoasele străine”, o colecţie de trei povestiri care au apărut în foileton într-o revistă săptămânală.
Spui „Control”, spui fieful trupelor de indie/alternativ aparţinând ultimei generaţii – aici şi-a lansat The Amsterdams ultimul album, cu titlul destul de arogant „Adolessons”, aici au cântat Mes Quins în deschiderea canadienilor de la Handsome Furs. Şi tot aici, miercuri seară Mircea Cărtărescu şi-a prezentat ultimele două apariţii editoriale – volumul de poezii „Nimic” şi culegerea de povestiri „Frumoasele străine” -şi s-a lăsat descusut de tinerii prezenţi la discuţie. Dar nu numai de ei, întrucât la discuţia moderată de Ion Bogdan Lefter au fost prezenţi şi profesionişti ai literelor ca Magda Cârneci, Dan Sociu, Simona Popescu şi alţii.
„Frumoasele străine”, o culegere de proze.
„E aici şi Paul Radu”, a mai remarcat scriitorul, „el e omul pe care îl cunosc de cel mai mult timp dintre cei prezenţi”; Paul Radu e una din eminenţele cenuşii ale Club A. „E un vechi prieten, cu care mergeam în liceu la un cenaclu condus de Aurelia Marinescu. Pe ea trebuie s-o ştiţi, e autoarea «Codului bunelor maniere»; de altfel, acest cenaclu e evocat într-una dintre prozele din «Frumoasele străine», laolaltă cu o întâlnire recentă, în care Aurelia Marinescu i-a spus „cu cruzime” că nu a mizat o clipă pe el – «Dacă mi-ar fi spus cineva că o să ajungi, tu, singurul din acel cenaclu, un autor cunoscut, aş fi râs de el»”. „Frumoasele străine”, a dezvăluit autorul, adună trei povestiri publicate în foileton în „Şapte seri”, o revistă distribuită gratuit în barurile şi cluburile din Bucureşti.
„Frumoasele străine” a fost adunat în volum la presiunile editurii
Volumul, publicat la insis-tenţele editorului („timp de doi ani am refuzat s-o public”, a spus franc Cărtărescu), are o tonalitate relaxată, de „literatură populară”, mai comercială, care-l apropie de formula textelor din „De ce iubim femeile” O diferenţă importantă între cele două cărţi e că în „Frumoasele străine” textele nu mai sunt ficţionalizate, ci sunt rememorări ale ieşirilor în străinătate, precum şi ale scriitorilor şi vedetelor cu care s-a intersectat: „când ai o rubrică în care ţii un foileton ai, n-ai inspiraţie trebuie să scrii”, în ideea „să nu se plictisească cititorul”. În conexiune cu tema cărţii, scriitorul a rememorat mai multe întâmplări al căror protagonist a fost cândva – a povestit cum, în tinereţe, a fost invitat acasă la Nicolae Breban, iar acesta, în calitate de privilegiat al regimului, i-a oferit un fruct misterios numit kiwi, cum la Berlin a stat şase luni într-un apartament aflat vizavi de cel al lui Peter Esterhazy – cu care nu a putut comunica direct întrucât nu aveau o limbă comună.
„Folosesc device-uri din ce în ce mai noi ca să citesc cărţi din ce în ce mai vechi”
Volumul de poezii „Nimic” cuprinde texte inedite, scrise în intervalul 1988-1992: „Îmi place să cred că «Nimic» ar putea fi citit azi ca un volum actual, pe care l-aş fi putut scrie acum – fireşte, minus referinţele istorice, cum ar fi cele la fostul primar al Capitalei Viorel Lis”; Întrebat la ce proiect mai lucrează acum, scriitorul a mărturisit, laconic, că scrie un roman istoric, fiind din ce în ce mai intersat de trecut: „Mi-am încărcat pe IPhone Bagavargita, Homer, Divina Comedie. Deci, -s-ar putea spune că folosesc device-uri din ce în ce mai noi ca să citesc cărţi din ce în ce mai vechi”; de altfel, cărţile de căpătâi ale scriitorului sunt Divina Comedie şi Biblia. Public, scriitorul a refuzat să dea detalii despre relaţia sa cu transcendenţa, în momentul când a fost provocat s-o facă: „e o chestiune intimă, personală. Nu se vorbeşte despre asta în public, cum nu vorbeşti despre faptul că-ţi iubeşti nevasta”. Discuţia a devenit din ce în ce mai relaxată spre final, Cărtărescu mărturisind că abia după 50 de ani a început să se simtă bine, la nivel uman – când în fine, a devenit din adolescent matur. „Viitorul a devenit umed şi roz. Vreau să trăiesc liber, să mă bucur de copăceii puşi în curte, de prima recoltă a cireşului.”
Scriitorul a povestit cum, în tinereţe, a fost invitat acasă la Nicolae Breban, iar acesta, în calitate de privilegiat al regimului, i-a oferit un fruct misterios numit kiwi.
