Câinii dorm mai mult decât oamenii, dar visează la fel ca aceştia, iar structura şi etapele somnului acestor animale sunt foarte apropiate de cele de la om, conform unui recent studiu coordonat de Stanley Coren, profesor emerit de psihologie la University of British Columbia, informează Live Science, citat de Agerpres.
La fel ca şi în cazul oamenilor, câinii trec ciclic de la stadiul de veghe la somnul REM (rapid eye movement, REM, mişcări oculare rapide) şi somnul non-REM. Conform unui alt studiu, realizat în 1977 pe şase câini de vânătoare şi publicat în revista Physiological Behavior, câinii îşi petrec 44% din timp în stare de veghe, 21% în starea de adormire dinaintea somnului, 12% în stadiul de somn REM şi 23% în stadiul de somn adânc, non-REM.
Oamenii visează atât în stadiul de somn REM, cât şi în cel non-REM, dar visele pe care şi le aminesc sunt în majoritatea cazurilor cele din starea de somn REM. În acest stadiu al somnului, visele sunt mai uşor de ţinut minte şi deseori au un caracter bizar, conform lui Matthew Wilson, cercetător care studiază învăţarea şi memoria la Institutul Tehnologic din Massachusetts (MIT).
În anul 2001 Wilson şi colegii săi au fost primii care au raportat că şi şoarecii visează – creierul lor se comportă asemănător celui uman în starea de vis. Descoperirea că şoarecii visează poate indica faptul că starea de vis este una comună în regnul animal. Mai mult decât atât, somnul non-REM se manifestă la toate vertebratele şi ar putea fi regăsit chiar şi la unele nevertebrate, aşa cum este musculiţa de oţet. Motivul pentru care atât somnul REM, cât şi non-REM sunt atât de răspândite în regnul animal ţine de rolul lor în procesele de învăţare şi memorie.
Câinii intră în stadiul REM de somn la aproximativ 20 de minute după ce au adormit şi rămân în această stare timp de 2 – 3 minute. În această etapă se poate observa că respiraţia animalului devine neregulată, conform lui Stanley Coren. În cazul puilor, precum şi al câinilor foarte bătrâni, musculatura se poate încorda şi relaxa brusc. Atât în cazul oamenilor, cât şi al câinilor, o regiune a sistemului nervos central denumită puntea lui Varolio este responsabilă de “paralizia” musculară în perioada de somn. De exemplu, visăm că ne plimbăm, dar nu facem mişcările musculare aferente mersului. Puntea lui Varolio este încă insuficient dezvoltată la puii de câine şi ar putea să nu mai funcţioneze foarte eficient în cazul câinilor bătrâni, condiţii în care somnul acestor câini este mai probabil să fie mai agitat decât al celor aflaţi la maturitate – situaţie similară cu cea întâlnită la oameni, conform lui Coren.
În urma unor studii în care a fost dezactivată funcţia de paralizie musculară temporală exercitată de puntea lui Varolio, oamenii de ştiinţă au putut să-şi facă o idee despre conţinutul visului la câini. Odată ce această funcţie a punţii lui Varolio este dezactivată, câinii încep să-şi “trăiască” visele (în cazul oamenilor această condiţie este denumită disfuncţie a somnului REM).
“Ceea ce am aflat este că un câine visează clucruri ‘câineşti’. Un câine de vânătoare visează vânatul, iar un doberman visează că aleargă după răufăcători. Modelul visului la câini pare să fie foarte similar cu cel uman”, a precizat Stanley Coren.
De asemenea, din cauze încă insuficient explicate însă, oamenii de ştiinţă au observat că mărimea câinelui pare să determine lungimea visului. Câinii de talie mică visează mai frecvent, dar pentru perioade de timp mai mici, în timp ce câinii de talie mare visează mai rar, dar pentru perioade mai lungi.
Există şi alte similarităţi între somnul câinilor şi cel uman. La fel ca şi oamenii, câinii pot avea coşmaruri sau pot suferi de narcolepsie (nevoia bruscă şi irezistibilă de a dormi). De altfel, studiile desfăşurate la Universitatea Stanford asupra unor câini narcoleptici au dus la identificarea biochimiei formei umane a acestei afecţiuni
