Cum citim un desen tehnic de arhitectură

Pentru construirea unei case este necesară mai întâi realizarea unui desen tehnic de arhitectură care să poată fi „citit” atât de către constructor cât şi de beneficiar.

Se întâmplă, câteodată, să observaţi pe planul casei un element în neregulă, dar să nu ştiţi exact ce este. Alte dăţi poate vă doriţi ceva special, dar nu ştiţi cum să-i spuneţi pe nume…

În primul rând, trebuie să vă spun că un plan de arhitectură desenat corect arată aşa pentru specialiştii care îl pot înţelege. Acesta trebuie desenat într-o astfel de manieră, tocmai pentru că va ajunge mai departe, de la arhitect la inginerii specialişti, la birourile pentru avize, pe şantier şi apoi la proprietar. Singurul moment în care este realizat astfel încât să-l înţeleagă clientul este faza de concept, deci la începutul procesului. Iar mai departe, persoana care vă poate ajuta să-l citiţi corect este chiar arhitectul dumneavoastră. Însă, nu ar fi rău să reţineţi anumite chestiuni importante, astfel încât, ori de câte ori aveţi nevoie, să-l puteţi « citi » şi înţelege singuri.

Oricum, este clar că aceste desene sunt în primul rând tehnice, desene în care fiecare linie şi fiecare simbol are rolul şi locul său. E adevărat că un asemenea plan tehnic poate părea la prima vedere copleşitor, şi tocmai pentru acest caz vă facem o recomandare: luaţi fiecare element pe rând! Odată ce aţi înţeles unde începe şi unde se termină casa, în plan sau în secţiune, puteţi urmări şi celelalte date: dimensiunile şi suprafeţele, geometria spaţiilor, poziţionarea golurilor, modul de compunere a elementelor, grosimea pereţilor, materialele folosite şi abia la sfârşit, deşi vă pot ajuta să recunoaşteţi funcţiunile, dispoziţia mobilierului. Dar toate datele pe care le veţi găsi în textul de mai jos sunt pur informative: fiecare arhitect are stilul lui propriu de a reprezenta anumite elemente sau caracteristici ale spaţiilor, deşi, în principiu, acestea sunt, într-un fel sau altul, aceleaşi.

Uşile şi ferestrele

Toate golurile sunt reprezentate într-o manieră care vă ajută să le recunoaşteţi la prima privire aruncată pe plan. Important este sensul de deschidere a uşii, pentru că ocupă loc şi poate încurca circulaţia. Acestea vor avea o cotă de tipul lăţime/înălţime, cea din urmă reprezentând înălţimea golului, deci cu tot cu supra-lumină, dacă există la uşile interioare. Pe lângă aceste două dimensiuni mai apare, la interior, în dreptul ferestrei, înălţimea parapetului, în centimetri sau în metri, de genul: hp=90 sau hp=0, în cazul ferestrelor fără parapet.

Scările

Fiind un element de circulaţie pe verticală, o scară va fi reprezentată pe nivelul de unde pleacă, şi în parte, pe planul nivelului la care ajunge. Va avea, de asemenea, indicate sensul de urcare (niciodată cel de coborâre), numărul treptelor şi dimensiunile lor. Cu alte cuvinte, o indicaţie de tipul 20 trepte/28×17 cm, o veţi citi astfel: 20 de trepte, cu treapta de 28 cm şi contratreapta (înălţimea) de 17 cm, verificat aşadar pentru o înălţime de etaj, din finit în finit, de 3,40 m.

Mobilierul fix

În cazul băilor şi al bucătăriilor, mobilierul sau obiectele sanitare vor fi legate de sistemul de instalaţii. Trebuie deci să urmăriţi axul obiectului, cotat stânga-dreapta faţă de pereţi şi faţă de axele celorlalte obiecte, ax care va fi poziţionat în concordanţă cu planul de instalaţii – canalizare, apă caldă, apă rece etc. Bineînţeles că va conta şi dimensiunea obiectelor în sine, dar vă spuneam mai devreme că acestea s-ar putea să nu fie cele reale. Este deci mai importantă distanţa dintre ele, măsurată din ax în ax.   

Structura, pereţii exteriori şi de compartimentare

Oricare ar fi configuraţia lor, pereţii vor fi tot timpul reprezentaţi diferit, în funcţie de materialul din care vor fi construiţi. Structura, de beton armat cel mai probabil, este de obicei cel mai bine definită într-un desen, pe motiv că este cea mai importantă şi se regăseşte exact la fel pe toate etajele.

În desen, aceasta va fi diferenţiată de celelalte tipuri de pereţi prin grosimile de linie sau prin haşură. Fiecare tip de perete (beton, cărămidă, gips-carton etc.) va avea un cod al lui, regăsit din loc în loc pe plan sau secţiune, sau va avea un tip de haşură explicat într-o legendă anexată planului. Vi se va indica, de asemenea,  diferenţa între un perete portant şi unul despărţitor, grosimea, acestor pereţi sau a zidăriei portante. 

Spaţiile şi funcţiunile lor

Funcţiunile camerelor vor fi uşor de citit datorită mobilierului. În plus, ele vor avea o mică etichetă în care, pe lângă funcţiune, veţi găsi indicate suprafaţa aferentă şi înălţimea liberă a spaţiului (de la finisajul pardoselii la tavan sau plafonul suspendat). Totuşi, nu e cel mai bine să vă faceţi o părere despre spaţiul respectiv numai în funcţie de  dispunerea mobilierului în plan, pentru că în general se folosesc desene tip, luate din diverse biblioteci ale programului folosit, astfel încât mobilierul să aibă gabaritul standard, iar acesta este posibil să fie mai mare sau mai mic decât cel ales de dumneavoastră. Apropo de acest lucru, trebuie să menţionez un fapt aproape incredibil şi total lipsit de profesionalism: în unele broşuri de prezentare a apartamentelor noi de vânzare, mobilierul este micşorat, astfel încât spaţiul să pară mai mare decât este în realitate. Vă recomandăm aşadar, dacă doriţi să achiziţionaţi un apartament sau o vilă după un catalog, să urmăriţi mai degrabă cotele interioare şi suprafeţele, decât mobilarea, care vă poate induce într-o eroare destul de gravă. În foto se prezintă structurarea şi amenajarea unui open space la parterul unei case, fiind evidente zonele de living, dining, bucătărie, terasă şi scară interioară. Amenajarea a fost realizată de designerii Diana Stere şi Gabriel Oprea, tel.: 0744.776.499  

Dimensiuni şi suprafeţe

Suprafaţa construită aferentă unui nivel al casei reprezintă suprafaţa totală a conturului casei, incluzând deci şi pereţii şi loggiile, dar fără balcoane sau alte elemente în consolă. Suprafaţa utilă, în schimb, este suma suprafeţelor interioare locuibile, fără pereţi, mici depozitări, parapeţi, ghene de instalaţii, şeminee sau orice alt element construit. Fiecare spaţiu va avea indicată în eticheta lui o anumită suprafaţă, după cum vă spuneam, pe care o puteţi verifica urmărind cotele. Planul şi secţiunile vor fi cotate pe toate direcţiile, urmărind geometria spaţiului cu pereţi, goluri de uşi sau ferestre, cotele de calcare şi eventualele denivelări, spaţiul fiind astfel mai uşor de imaginat.