Organizaţiile sindicale din învăţământul preuniversitar au pierdut un sfert din membri după ce cotizaţia lunară a devenit opţională. Chiar şi aşa, sumele care ajung în buzunarele sindicaliştilor se cifrează anual la milioane de euro.
Ani de zile după Revoluţie, salariaţii din învăţământ au plătit cotizaţii către sindicate. Anual se strângeau fonduri imense asupra cărora au existat suspiciuni că ar fi fost folosite în mod netransparent. Fostul ministru al Educaţiei Daniel Funeriu a interzis această taxare lunară a profesorilor. Imediat, însă, după venirea la putere a Guvernului Ponta, printr-un ordin al şefului interimar de la Educaţie, Liviu Pop, profesorilor li s-au reţinut din nou cotizaţii dar de data asta direct de pe statele de plată. Însă doar după ce profesorii îşi dădeau acordul scris pentru această reţinere.
Bani mai puţini de cheltuit
La patru luni după ce plata cotizaţiei a devenit facultativă, 74.000 de profesori din mediul preuniversitar au decis să nu mai dea lunar bani la sindicate. Adică, mai mult de un sfert din totalul celor 286.000 de angajaţi în mediul preuniversitar. Ceea ce reprezintă un procent însemnat (25%) şi constituie o pierdere financiară consistentă pentru „Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), Federaţia Sindicatelor din învăţământ „Spiru Haret” şi Federaţia Educa-ţiei Naţionale.
Constantin Ciosu, preşedintele Federaţiei Educaţiei Naţionale, crede că „prin introducerea plăţii facultative a cotizaţiei s-a făcut o actualizare a membrilor de sindicat, deoarece, de mulţi ani, unii profesori plăteau din inerţie. În acest moment mai avem 214.000 membri de sindicat plătitori de cotizaţie”.
Valoarea acestei cotizaţii diferă de un sindicat la altul. „Fiecare sindicat are libertatea de a impune un cuantum. Avem un sindicat la Braşov care cere o sumă lunară fixă, 5 lei, altele au optat pentru 10 lei, iar cea mai mare taxă este de 15 lei, care este echivalentul a 1% din salariu mediu brut.”
Un profesor din Alba ne-a explicat că suma fiind modică – 7 lei – a acceptat să plătească o cotizaţie sub argumentul că „poate ajută cândva”.
Oricum, la un calcul simplu şi la o cotizaţie medie de 10 lei pe lună, ar rezulta că sindicatele câştigă lunar suma de 2.140.000 lei. Ceea ce înseamnă, anual o sumă de 25 milioane lei, adică 5,7 milioane euro.
Subvenţii pentru deces şi naşteri
Spre ce se îndreaptă aceşti bani? Ne-a spus tot Ciosu, a cărui organizaţie numără 30.000 de membri: „Noi nu subvenţionăm acele concedii ale angajaţilor care sunt trimişi, să spunem, la tratament în unităţile de cazare administrate de sindicate. Am încercat să le subvenţionăm măcar transportul, dar fără succes. În schimb, fondurile obţinute din colectarea taxelor sunt îndreptate spre diverse ajutoare sociale: înmormântări, cazuri de boli grave şi uneori subvenţii pentru naşteri”.
Glumind, am spune, câţi sin–dicalişti pot muri şi se pot naşte de 5,7 milioane de euro? Trebuie spus că a existat şi un procent in–tentat de cele trei sindicate mai sus amintite Ministerului Edu–caţiei, condus pe atunci de Funeriu, pentru reintroducerea taxei. Procesul s-a stins însă de la sine în momentul în care Guvernul Ponta a reintrodus cotizaţiile. 
