3.4 C
București
miercuri, 1 decembrie 2021
AcasăSpecialCum au pierdut ruşii controlul din cauză că Adrian Năstase nu a...

Cum au pierdut ruşii controlul din cauză că Adrian Năstase nu a ajuns preşedinte

România liberă, în  articolul „Reţelele secrete ale unui război economic„, a  dezvăluit mecanismele  prin care PCC  s-a dezvoltat în România  începând cu anul 1998,  an în care a început proiectul iniţiat de Banca Mondială şi aplicat de Guvernul României de restructurare a coloşilor industriali. Atunci, şeful SRI pe judeţul Prahova era colonelul Corneliu Păltânea, care a protejat informativ PCC (împiedica înaintarea rapoartelor negative către centrala SRI), după cum menţionează în note ale serviciilor secrete, deţinute de România liberă.

Păltânea a fost secondat de subordonata sa, maiorul Cristina Andronache. Amănuntul este extrem de important având în vedere că Păltânea, acum în rezervă, continuă să aibă şi astăzi relaţii strânse atât cu anturajul reprezentanţilor PCC în România, cât şi cu cel al Centrului de Afaceri Româno-Rus, unde a fost director general, susţin surse apropiate serviciilor secrete. Un  alt amănunt important  este faptul că,  în prezent, la Centrul de Afaceri Româno-Rus, fosta subordonată a lui Păltânea, maiorul (probabil în rezervă) Cristina Andronache, figurează ca lichidator.

Astăzi, România liberă prezintă împrejurările din 2003  în care a fost înfiinţat Centrul de Afaceri Româno-Rus (CARR), persoanele folosite ca paravane, scopul pentru care a fost înfiinţat centrul, cine a asigurat finanţarea, cine a deţinut controlul real, iar în ediţiile următoare, îi vom prezenta  pe politicienii români care au susţinut „Centrul”. Radiografia activităţilor acestei instituţii suspectate a fi oficina de spionaj rusesc pe teritoriul României a fost făcută  de Constantin Samson, cel care a fost folosit pentru a înregistra „Centrul” la Registrul Comerţului  deoarece” avea susţinere la autorităţi”. Samson  a deţinut 47% din acţiuni, pe care apoi le-a cedat fără bani unui reprezentant al părţii ruse.

„La Fitze”, locul naşterii „Centrului”

Potrivit lui Constantin Samson, discuţiile despre înfiinţarea Centrului de Afaceri Româno-Rus ca loc  pentru intermedieri în comerţul cu combustibili, minerale şi produse chimice pentru industrie, au început în toamna anului 2002 , la Restaurantul „La Fitze” din Herăstrău, exact în perioada în care integrarea României în NATO devenise previzibilă (după atentatele teroriste din SUA din 11 septembrie 2001).

La acest restaurant s-au întâlnit Constantin Samson, Iurie Cecan (cetăţean moldovean) şi Liviu Niţă (implicat în scandalul SUNOIL,  atunci abia ieşit din închisoare). Iniţiativa înfiinţării centrului i-ar fi aparţinut lui Iurie Cecan, la solicitarea şefului său Anatoli Patron , preşedintele Nova Bank (fosta Bancă Unirea). La rândul său, Patron ar fi fost executantul ordinelor lui Arkadie Volski, pe atunci consilierul preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin. Samson ne-a spus că a fost  ales de ruşi pentru înfiinţarea „Centrului” deoarece ” avea susţinere la autorităţi”. Surse autorizate susţin că Anatoli Patron  şi Arkadie Volski ar fi fost înalţi ofiţeri KGB. 

Paravanul „Samson”

Constantin Samson a obţi­nut cu uşurinţă „sprijinul autorităţilor” pentru înfiinţarea Centrului de Afaceri Româno-Rus. Drept urmare, în 2003, Centrul de Afaceri Româno-Rus a fost înregistrat ca societate comercială, în care Samson deţinea 47% din acţiuni; Traian Grigore şi Gabriela Radu ( subordonaţii lui Samson) deţineau câte un procent, iar ruşii deţineau restul de  51% prin off-shorul „Alitrade” (50%), reprezentat de Iurie Cecan (cu dublă cetăţenie română şi moldovenească), plus un procent deţinut în acte de Marian Moscovici (subordonatul lui Cecan).

Controlul „Centrului” era deţinut de Cecan, locotenentul lui Patron, care la rându-i executa ordinele lui Volski. Finanţarea era asigurată de partea rusă, după cum ne-a confirmat Samson. Deciziile erau luate tot de partea rusă. Cu alte cuvinte, Samson era folosit drept paravan. Samson ne-a mai relatat că la toate întâlnirile era prezent Iuri Ustinov, fost ofiţer GRU, după cum a relatat presa. Pentru Samson, Ustinov era „un ciudat, cu codiţă la spate, care făcea traducerile”.

Ţinta: realizarea unei „baze mari de date”

Deşi scopul declarat al  ruşilor cu privire la înfiinţarea „Centrului” era intermedierea comerţului cu combustibili, minerale şi produse chimice, cel ascuns (spun surse din serviciile secrete, confirmate de Samson) era deţinerea controlului (prin crearea dependenţei de materii prime) asupra industriei petrochimice româneşti în contextul previzibilei aderări a României la NATO şi al înfiinţării unor baze americane pe teritoriul nostru. În proiect figura, între altele, dezvoltarea comerţului bilateral româno-rus prin afilierea unor firme româneşti şi „înfiinţarea unei mari baze de date”; „banii urmau să circule dintr-o ţară-n alta prin Nova Bank”.

Controlul „Centrului”  a fost deţinut integral de partea rusă, care a şi finanţat „afacerea”.Ţinta ruşilor era tocmai această „mare bază de date” despre combinatele româneşti prin care ar fi de­ţinut controlul asupra industriei strategice româneşti (cum ar fi petrochimia). Pen­tru o mai bună „pro­tecţie informativă” exista şi inten­ţia construirii unui hotel „exclusiv pentru ruşi” în Piaţa Charles de Gaulle din Bucureşti (prin „Kem­pinski”, proiect „ne­rea­li­zat din cauza eşecului în alegeri al PSD-Adrian Năs­tase”, spune Samson). Hotelul urma să fie securizat pentru înlăturarea riscurilor de urmărire operativă de către serviciile secrete româneşti.

„Centrul” a sprijinit activităţile PCC de preluare agresivă a Oltchim

După înfiinţare, afacerile puse la cale în „Centru” au demarat în forţă. În nici câteva luni, CET-urile depindeau de cărbunele adus de societatea ALITRADE, off-shorul ruşilor care deţinea 50% din părţile sociale ale „Centrului”. În treacăt fie spus, aprovizionarea cu cărbune s-a lăsat cu scandal la Iaşi din cauza preţului cu mult peste piaţă pe care îl plăteau autorităţile locale.

Tot atunci, „Centrul” şi-a deschis o filială şi la Moscova, unde panglica a fost tăiată de însuşi preşedintele Vladimir Putin. Pierderea alegerilor de către PSD şi Adrian Năstase a dat peste cap planurile ruşilor, spune Samson. Cu toate acestea, „Centrul” şi-a continuat activităţile, în special cele de „lobby”, şi după 2005. Sursele noastre spun că prin influenţa „Centrului”, unde director general era Corneliu Păltânea,  au luat avânt  şi activităţile comerciale ale PCC SRL Ploieşti (filiala PCC Germania) reprezentată de fostul ofiţer de informaţii  polonez W. Zaremba.

PCC importa  din Rusia şi Ucraina diverse produse petrochimice pe care le vindea  apoi societăţilor româneşti din domeniul petrochimiei, după cum ne-a declarat primul administrator al PCC Ploieşti,  inginerul  George Constantinescu (funcţionar în Comerţul Exterior înainte de 1989). 

Miza „Oltchim”

Potrivit unui plan de preluare agresivă,  PCC SRL Ploieşti urma  să devină furnizor principal de materii prime către Oltchim,  apoi să devină acţionar şi în contul unor datorii neplătite de Oltchim, să preia controlul combinatului cu scopul de a prelua importantul portofoliu al pieţelor internaţionale de desfacere. În 2007, Oltchim exporta circa 78% din produse în 80 de ţări din Europa, Orientul Mijlociu, Asia – Pacific.

Planul a reuşit doar pe jumătate: în anul 2007, PCC a devenit acţionar cu 1%, procent transformat artificial de Guvernul Tăriceanu  în 12 % (prin reducerea capitalului social). În 2008, PCC a blocat la Uniunea Europeană refinanţarea combinatului, astfel că, în prezent, Oltchim se află în impas. Infuzia de capital ar fi făcut posibilă vânzarea  combinatului la un preţ cu mult peste 500 milioane de euro, spun specialiştii. 

Păltânea recunoaşte implicarea în Centru

Contactact telefonic, fostul şef al SRI Prahova Corneliu Păltânea a negat implicarea sa în sprijinirea unor interese ruseşti pe teritoriul României care au pus în pericol, printre altele, stabilitatea financiară şi dezvoltarea OLTCHIM. A recunoscut (cu greu, abia dupa ce i-am indicat acte oficiale) faptul că a fost director al Centrului de afaceri româno-rus. Păltânea susţine că în realitate ar fi fost doar consultant financiar la acest centru, fără să spună însă exact pe cine consilia. A negat ca i-ar fi consiliat pe Volski, Patron sau Ustinov.

Cine este Constantin Samson

Constantin Samson este un prosper om de afaceri care , în urma unor scandaluri presărate cu dosare penale, a ajuns în posesia  mai multor foste active ale statului. Până în 1990 a fost electrician la Centrala Nucleară Cernavodă, a intrat în afaceri încă din 1991. A început cu un restaurant în Cernavodă, apoi  şi-a făcut altul în Azuga; din 1992 şi-a deschis un lanţ de magazine, apoi a preluat fabrici, uzine,  ferme, de notorietate fiind podgoria FRUVIMED, pentru care a fost în litigiu cu fostul şef al SRI, Virgil Măgureanu, pe care l-a învins.

Cine este Corneliu Păltânea

Sub ochii lui Păltânea au dispărut – prin falimentare sau preluare ostilă – o serie de coloşi din industria energetică şi petrochimică. După 2005, procurorii au scos la iveală că în perioada în care a condus SRI Prahova, Păltânea a fost implicat în numeroase afaceri ilegale de la organizarea furturilor de combustibili până la folosirea unor ofiţeri acoperiţi pentru crearea unor firme cu scopul devalizării rafinăriilor prahovene. Păltânea a fost trimis în judecată în mai multe dosare, în două dintre ele fiind deja condamnat (cu suspendare) . Acum, el se prezintă ca fiind „managing partner” la SC Petroconsult Development, o companie patronată de Mircea Labă, şi el membru al Centrului Româno – Rus de Afaceri.

Cele mai citite

Lumea inteligentă 2030: Alimente pentru gânduri despre viitor

În raportul Intelligent World 2030, se analizează modul în care tehnologia va schimba aproape fiecare aspect al vieții, concentrându-se pe „8 perspective”. În articolul...
00:03:42

Istoria imnului românesc. Ascultă cele șapte cântece patriotice care au devenit imnul nostru de stat

Istoria imnului românesc începe în anul 1848, când Andrei Mureșanu a compus versurile imnului pe care îl avem și azi, Deșteaptă-te Române. Pe atunci...

La Sovata, Lacul Ursu aduce tuturor răsplata

Am ajuns la Sovata, chiar lângă Lacul Ursu, cu dureri la umărul drept, care reapăruseră, după ce fusese dislocat și pus la loc, acum...
Ultima oră
Pe aceeași temă