Departe de a nu dormi noaptea de grija decăderii morale a presei şi a lumii, societatea românească înghite fără noduri fenomene din ce în ce mai deşucheate de concubinaj între presă şi politică.
Raportul judecătorului Brian Leveson după scandalul din trustul de presă al miliardarului Murdoch a însemnat un moment de reflecţie şi de analiză pentru presa din Marea Britanie. Cum s-a ajuns la interceptări ilegale sistematice practicate de jurnalişti în beneficiul tirajelor şi audienţei, cine a îngăduit aceste practici şi ce contribuţie au avut politicienii şi societatea în sine, tolerându-le, sunt întrebări la care s-a răspuns doar parţial, prin măsuri luate pentru reglementarea presei scrise. Criza etică a jurnalismului britanic analizată în raportul de peste 2.000 de pagini, după audierea câtorva sute de persoane, este un simptom al unei boli sociale cronice: delegitimizarea politicienilor şi a presei, după ce acestea şi-au părăsit obligaţiile civice în favoarea intereselor proprii. Într-un studiu publicat în revista Ethical Space, cercetătorul media John Steel vede în concluziile raportului Leveson un diagnostic pus întregii societăţi, de la cinismul dominant al vieţii politice la insatisfacţia şi debusolarea morală a cetăţeanului de rând. Apropierea toxică a jurnaliştilor de politicieni, interesele economice comune, puterea prea mare exercitată împreună schimbă însuşi rolul mass-media ca instrument al culturii civice democratice. Cu 15 ani în urmă, Serge Halimi denunţa fenomenul „jurnalismului de curte“ din Franţa şi imensa influenţă a unor inşi cu etichetă de jurnalişti: „Un mic grup de ziarişti omniprezenţi, a căror putere este susţinută de legea tăcerii, îşi impune propria noţiune de informaţie-marfă unei profesii tot mai fragilizate de teama şomajului. Aceşti aprozi ai ordinului sunt noii câini de pază ai sistemului nostru economic“.
CITIŢI mai multe în Revista 22.
