Au existat pe parcursul actualei editii cateva momente care – date fiind particularitatile aparte ale acestora – au intrunit atat acele aspecte de atractie care fac deliciile marelui public, cat si datele temeinice ale evenimentului artistic important. Ma voi referi la cateva dintre acestea. Miercuri dupa-amiaza Orchestra de Camera din Basel, dirijorul Giovanni Antonini, au oferit o versiune cu totul speciala a Simfoniei a 4-a, in si bemol major, de Beethoven. In mod curios, este una dintre lucrarile mai putin frecventate ale titanului de la Bonn. A fost cantata cu o stralucire eclatanta, in tempo-uri alerte ce nu au deranjat claritatea, luminozitatea liniei corzilor primelor violine. Iar aceasta in ciuda faptului ca dinamica mare, momentele in forte-fortissimo au aparut a fi fortate in mod egal, la nivelul suprem de suportabilitate artistica. Rezida aici un reflex obisnuit privind gestica conducatorului de ansamblu baroc obligat deseori de a coordona de la nivelul coborat al claviaturii clavecinului. Gestica devine mare, se petrece in pozitii extreme. Caci Antonini este conducatorul artistic al celebrei formatii de muzica baroca "Il Giardino Armonico", ansamblu cu care a cucerit mult ravnitul premiu Grammy. De aceasta data, la Ateneu, in compania muzicienilor din Basel a insotit realizarea Concertului in mi bemol major, pentru doua piane, de Mozart. Celebrele surori pianiste, Katija si Marielle Labeque, au definit o evolutie clara, echilibrata, dar alerta, de bun-gust, a evolutiei solistice. In deschiderea aceluiasi program, realizarea marelui opus enescian al Simfoniei de camera a fost insuficient pregatita.
Violonistul Leonidas Kavakos nu urca pentru prima oara pe scena Festivalului. Cu ani in urma, ne aducem aminte, ne-a daruit o versiune de o imagistica fascinanta a Sonatei a 3-a, "in caracter popular romanesc", de George Enescu. Zilele trecute, in compania Orchestrei Filarmonice din Rotterdam, a dirijorului Valery Gherghiev, Kavakos a facut dovada virtuozitatii supreme ce potenteaza o muzicalitate cuceritoare in mod absolut. Concertul de Jan Sibelius a dispus astfel de stralucire, de tensiune de tip romantic sustinuta pe spatiile largi ale acestui grandios opus, a dispus de tinuta unei altitudini artistice ce vitalizeaza toate resorturile interioare ale partiturii. De aceasta data, la Ateneu am dobandit o perceptie plenara a personalitatii acestui mare muzician al Spaniei care este Jordi Savall. Ne-a aparut in calitate de gambist, de conducator al celebrului Ansamblu "Hesperion XXI", de cercetator pasionat al imensului tezaur al valorilor Spaniei profunde, al momentelor de mare glorie culturala, artistica a tarii sale. Evident, Renasterea si Barocul, ma refer la programul "Folias & Romanescas", pitorescul ritmurilor, coloritul timbral atat de divers al sonoritatilor instrumentelor de epoca, viola da gamba – instrumentul sau favorit, apoi miniaturile vocal-instrumentale, savoarea greu traductibila a versurilor ce apartin momentelor de glorie din "Secolul de Aur", totul ne-a fost oferit cu generozitate, cu demnitatea omului de cultura care apartine unei mari traditii. O face astazi date fiind dinamica si adresarea proprie omului modern ale artistului pentru care valorile nationale nu se afiseaza in mod conjunctural, ci se traiesc de la un moment la celalalt al existentei.
La distanta de un an, la Bucuresti, am putut reaudia "Missa", lucrare vocal-simfonica datorata minunatului om de muzica care a fost Leonard Bernstein; de aceasta data cu concursul corurilor reunite – cel academic condus de Dan Mihai Goia, cel de copii condus de Voicu Popescu, ansambluri ale Radioului, al Corului Filarmonicii condus de Iosif Ion Prunner, cu concursul Orchestrei Nationale Radio conduse de dirijorul american Wayne Marshall. Ieri dupa-amiaza si seara, dupa inchiderea editiei noastre, la Ateneu si la Sala Palatului, au evoluat muzicienii francezi ai cunoscutului ansamblu instrumental "Intercontemporain", precum si "London Symphony Orchestra" condusa de dirijorul Horia Andreescu. Solistul serii – am audiat un program dedicat integral universului romantic al muzicii lui Berlioz si Ceaikovski – a fost violonistul Joshua Bell, un tanar virtuoz evoluand pentru prima oara pe scenele noastre de concert. In aceasta seara, tot la Sala Palatului, in compania aceluiasi ansamblu orches-tral, vor putea fi urmariti celebrul pianist rus Evgheny Kissin secondat de un senior al baghetei dirijorale care este sir Colin Davis. La Ateneu, tot astazi, dupa-amiaza si seara in nocturna, putem audia un bogat program de lieduri, de chansonuri, program sustinut de tenorul Michael Schade si, respectiv, de Orchestra Baroca din Freiburg, intr-un program vocal-instrumental de muzica, evident, baroca. Acelasi ansamblu poate fi ascultat si sambata seara, tot la Ateneu, in nocturna, intr-un program de muzica franceza.
Opera bucuresteana prezinta – sambata seara – reluarea unor celebre partituri romanesti destinate scenei, opera "O noapte furtunoasa" de Paul Constantinescu si baletul "La Piata" de Mihail Jora.
Vineri si sambata seara, la ora 18.00, la Teatrul National, evolueaza celebra companie de balet "Béjart".
Sambata si duminica dupa-amiaza, la Ateneu, concertele camerale sunt sustinute de formatia "Romanian Brass" condusa de Adrian Petrescu si, respectiv, de duo-ul cameral reprezentat de soprana Camilla Tilling si pianistul Paul Rivinius. In sfarsit, defilarea marilor orchestre ale Festivalului se incheie sambata si duminica seara cu concertele sustinute de Filarmonica din München, orchestra condusa de dirijorul Ion Marin, un artist de extinsa circulatie in viata muzicala internationala. Pagini vocal-simfonice ale secolului XX, lucrari semnate de George Enescu, de Hindemith, Prokofiev, de asemenea popularul opus "Carmina Burana" de Carl Orff, incheie aceasta magnifica editie a Festivalului enescian.
Primele ecouri internationale nu au intarziat sa apara. Celebrul cotidian "The Guardian", intr-una dintre editiile zilelor trecute, mentiona faptul ca "Puternicul Festival de la Salzburg, din Austria, are un rival in Festivalul «George Enescu» de la Bucuresti". Un singur comentariu am a face. Pacat ca nu au observat acest lucru pana in acest moment.
Ma refer la succesiunea editiilor din ultimii 16 ani!
