Cum va influenţa criza Crimeea jocurile politice interne, care vor fi factorii de decizie care vor juca cartea responsabilităţii, aşezându-se ”în capul mesei” în momentele de criză, şi cine va zburda pe terenul de ”luptă” al campaniei electorale în următoarele luni?
Dincolo de implicaţiile geo-strategice, criza politică şi militară declanşată la graniţele României va avea multiple consecinţe şi în planul politicii interne româneşti, în perspectiva anului electoral care a început deja. Unii actori politici vor fi favorizaţi, alţii vor fi obligaţi să-şi schimbe strategiile de campanie, iar per ansamblu, criza aceasta poate însemna şi testul de maturitate al unei clase politice din ce în ce mai obosite, la finalul căruia vom şti cine va mai rămâne în prim-plan după alegerile prezidenţiale şi cine va intra pentru totdeauna în istorie. Un prim actor favorizat din start de criza din Crimeea este puterea.
PSD (USD) şi-a trecut cu foarte mare uşurinţă noul Cabinet, chiar cu ajutorul parlamentarilor PNL din opoziţie. Criza politică a fost declanşată de ieşirea de la guvernare a acestui partid, în consecinţă, dacă Guvernul Ponta III ar fi picat la vot, PNL ar fi fost principalul responsabil pentru declanşarea unei situaţii de instabilitate cu consecinţe greu de cuantificat şi de anticipat. Am avut chiar şi o învestire rapidă a noului Guvern, după câteva scheme cotroceniste cu parfum electoral. Dacă criza din Crimeea se va extinde cel puţin până la sfârşitul anului 2014 (dacă privim în istorie la alte situaţii similare, vedem că astfel de crize nu se rezolvă cât ai bate din palme), orice tentativă a opoziţiei de a depune o moţiune de cenzură va fi anulată din aceleaşi considerente de nevoie de stabilitate. Maşina de propagandă a PSD (USD) va înfiera partidele din opoziţie care vor încerca să genereze o criză politică prin căderea Guvernului. Acestea vor fi prezentate opiniei publice ca partide iresponsabile, care acţionează împotriva intereselor naţionale, făcând jocul forţelor interne şi externe interesate de destabilizarea României. În aceste condiţii, riscul major este ca puterea să comită anumite abuzuri (vezi proiecte de legi controversate), iar când presa şi opoziţia vor striga din nou ”arde”, gardienii Uniunii Europene să fie ocupaţi cu stingerea unui ”foc” în sensul adevărat al cuvântului, care arde în altă parte a Europei. Victor Ponta poate folosi în favoarea sa criza Crimeea, pentru a scăpa de o candidatură nedorită la alegerile prezidenţiale. Cu un conflict la graniţele ţării, un preşedinte aflat la sfârşit de mandat, deci în scădere de putere, şi cu un premier aflat în campanie electorală, România riscă să rateze să joace o carte importantă în regiune.
Un alt efect al crizei Crimeea va fi creşterea rolului instituţiilor, interesul naţional va prima în dauna intereselor electorale. Vor creşte rolul, importanţa şi vizibilitatea principalelor instituţii politice: preşedintele şi premierul vor fi obligaţi să lase haina politică croită din material electoral agăţată în cui, şi vor fi obligaţi să îmbrace haina instituţională a responsabilităţii. Dacă evenimentele din ţara vecină vor escalada, cei doi actori politici vor da dovadă de iresponsabilitate dacă vor continua cu discursul în nota atacurilor la persoană şi cu acuzaţiile reciproce de corupţie. Ambii, fără excepţie, vor apărea în faţa liderilor Europei şi a întregii lumi ca lideri amatori, lipsiţi de înţelepciunea şi maturitatea politică necesare unor asemenea funcţii de responsabilitate politică.
Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la Primul Război Mondial.Crimeea va aduce în prim-plan şi discuţia despre leadershipul european, astfel că alegerile europarlamentare îşi vor schimba miza. Probabil că întreaga agendă europeană va suferi modificări majore, iar situaţia din Ucraina va juca un rol decisiv în viitoarea campanie europarlamentară, pentru alegerea noilor lideri ai Comisiei Europene. Şi în România, partidele politice, indiferent că se află la putere sau în opoziţie, vor fi obligate să îşi modifice substanţial discursul politic şi strategiile de campanie. Având în vedere lipsa de dinamism şi incapacitatea de reinventare şi de adaptare la problemele reale de pe agenda publică, dar şi decuplarea partidelor româneşti de la temele europene şi internaţionale, în general, este puţin probabil să şi reuşească acest lucru. În acest context, riscul major pentru partidele politice, în complicitate cu unele trusturi media, este să continue să se prezinte electoral cu teme total irelevante pentru marea majoritate a opiniei publice, ceea ce va contribui la creşterea absenteismului.
Lupta pentru prezidenţiale se va reseta şi se creează condiţiile socio-politice pentru victoria unui outsider. Oferta partidelor este mai mult decât dezamăgitoare, actualii candidaţi, mai noi sau mai vechi, s-au dovedit incapabili să înţeleagă care sunt aşteptările unei populaţii tot mai dezamăgite şi lipsite de perspectivă. Un lucru deloc de neglijat va fi starea de spirit a populaţiei. Studiile sociologice indicau o favorabilitate foarte mare a populaţiei (indiferent de opţiunile politice interne) faţă de nevoia unei bune relaţii cu marele vecin de la Est. În ce măsură a crescut sau s-a diminuat această favorabilitate vom vedea la sfârşitul anului 2014 în modelul de preşedinte pe care românii îl vor alege. Sărăcia tot mai accentuată a populaţiei, certurile şi scandalurile politice interminabile, sentimentul de nepăsare faţă de nevoile cetăţenilor au creat premisele pentru apariţia unui lider puternic, un ”tătuca” autentic. Este foarte probabil ca teme precum pro- şi anti-băsismul sau pro- şi anti-pesedismul să fie irelevante în faţa noilor realităţi socio-politice şi geo-strategice.
Criza din Crimeea va avea consecinţe şi asupra implicării preşedintelui Traian Băsescu în campania electorală. Tema ”Băsescu” este baza programului electoral al PMP. Prins între şedinţe CSAT, şedinţe de lucru cu structurile de securitate, posibila participare a României într-un format de negociere şi alte obligaţii instituţionale, Traian Băsescu nu va mai avea timp şi de campania electorală.
Practic, PMP ar putea rămâne fără principalul ”asset” în prima confruntare electorală la care participă. În declaraţia de presă susţinută pe data de 2 februarie,la finalul unei şedinţe CSAT, preşedintele Băsescu amintea opiniei publice că, de fiecare dată când instituţiile statului au fost coordonate de ”un înalt demnitar aflat în capul mesei”, acestea au funcţionat perfect şi şi-au atins obiectivele. Crimeea îi oferă preşedintelui perfecta oportunitate să-şi etaleze din nou talentul de coordonator al acestor instituţii, stând în ”capul mesei”. Mai mult, un rol instituţional bine jucat în contextul acestei crize ar putea redeschide discuţiile despre ”importanta funcţie internaţională” pe care preşedintele a vizat-o la un moment dat. Dacă Traian Băsescu se va dedica total României şi, implicit, rolului său instituţional, şi va alege să se salveze pe sine, ca imagine şi ca prestigiu internaţional, sau va alege să-şi salveze ”copilul politic”, rămâne de văzut.
Raluca Boboc
