Discutiile neostoite declansate de "flagrantul delict premeditat" de coruptie al echipei Remes & Muresan merita oarecum rationalizate. Daca nu stabilim cateva linii-forta ale fenomenului coruptiei si anticoruptiei in Romania anului 2007, riscam sa devenim ostaticii cacofoniei generale, in care cei implicati acuza sau scuza pornind de la o agenda personala. Coruptia nu este, prin obisnuinta, a doua natura a tranzitiei, ci trasatura ei principala. Ea nu tine doar de ultimii 17 ani, ci vine de departe si ne va mai insoti o vreme. Coruptia nu este creata de social-democrati, de liberali sau taranisti, nici macar de comunisti sau criptocomunisti.
Cultura publica si politica, cel putin de la fanarioti incoace, este marcata de inegalitatea flagranta dintre putinii oameni bogati si majoritatea saracilor. Inegalitatea dintre putinii bogati si numerosii saraci, pastrata pana azi, creeaza si perpetueaza coruptia, pentru ca aceasta stare de dezechilibru major si cronic favorizeaza o stare de mobilizare a depasirii limitelor, in care bogatul minoritar vulnerabil si saracul majoritar frustrat sunt practic obligati sa-si depaseasca statutul, inclusiv prin transgresarea normelor morale. Imoralitatea starii de fapt promoveaza imoralitatea perceperii si aplicarii starii de drept.
Functia politica, pe de alta parte, fiind rezultatul unui cadou sau ucaz, deci oferita ca un privilegiu, de domnitorul pamantean sau fanariot, de sultan sau de partid, a devenit instrumentul favorit al imbogatirii rapide.
Cand promovarea sociala este rezultatul hazardului, in constelatia dominanta de contraselectie, beneficiarul ploconului asteapta sau cere la randul lui plocoane.
Comunismul n-a fost asadar prima si cea mai importanta sursa de stimulare a fenomenului coruptiei, ci doar un catalizator cu efecte devastatoare, de masa. Saracia si umilinta intretinute de putere prin incompetenta si ideologie, in sarcina majoritatii populatiei, au creat un biotop uman si un climat public, in care iesirea din mizeria programata nu se putea face decat prin recurgerea licita, oricat de ilegala, la coruptie. Coruptia ca mijloc de posibila supravietuire decenta a fost o regula nescrisa a locatarilor sistemului comunist. Asa s-a consolidat un intreg antisistem de coruptie endemica sau mica, foarte buna conducatoare de relativism moral. O anumita traditie a legaturilor de familie, cu reguli de clan si obiceiuri arhaice de intrajutorare, antiautoritare, proprii societatii rurale, se regasesc mai ales in tari ca Romania, Italia, Rusia sau Grecia si mai putin in Danemarca sau Germania. Religia ortodoxa adauga si o forma de comunitarism omenos aparent conformist fata de stat, dar mult mai liber si mai destins moral in interior.
Starea de arbitrar, intretinuta in politica si economia postcomuniste, au desavarsit tabloul coruptiei. Toate partidele politice si-au insusit repede regula imbogatirii fara justa cauza, in cel mai bun caz pentru finantarea campaniei electorale. Explozia si semnalul de alarma final au existat si in Italia, si in Romania atunci cand regulile si institutiile Europei au devenit imperative. Italia si-a modificat, dupa declansarea operatiunii "maini curate" in 1992, intreg sistemul politic. Ofensiva "procurorilor iacobini" impotriva retelelor politice si economice mafiote a produs arestarea, inclusiv la televizor, dar si sinuciderea a zeci de vinovati si nevinovati. Partidul comunist si partidul crestin-democrat, care s-au succedat decenii in sir la putere si la robinetul coruptiei, au disparut in cateva luni. Pe fundalul acestor implozii, a aparut liderul de tip nou, Berlusconi, initial promotorul si prietenul procurorilor nemilosi, ulterior clientul lor rebel. E Basescu un Berlusconi in devenire, ajuns si ramas la putere ca o garantie impotriva sistemului ticalosit pentru ca, in cele din urma, in ciuda unei popularitati reale, sa fie izgonit tot din cauza unor abuzuri si scandaluri de coruptie? Deocamdata nu putem sustine aceasta teza. Dar pericolul ramane valabil si in Romania sau mai ales in Romania. La noi, Executivul, procurorii si serviciile secrete au in mod traditional mai multa putere si imunitate, si in bine, si in rau, decat in Italia. Cauza buna a reducerii coruptiei poate fi usor neutralizata prin crearea suspiciunii si practicarea abuzului. Inscenarea poate fi favorizata pentru ca e mai spectaculoasa mediatic decat realitatea terna a unei hotii cuviincioase. Cand la mijlocul secolului al XIX-lea seful Scotland Yard-ului i-a cerut guvernului britanic sa formeze o noua profesie de observatori in civil, deghizati in ceasornicari sau mestesugari, dupa nevoie, in vederea starpirii si prevenirii delincventei galopante, primul raspuns al celei mai vechi democratii europene a fost: mai bine o suta de banditi in plus, cu acte in regula, decat un singur agent acoperit al politiei! Bun, intre timp, avem cam tot atatia agenti acoperiti in lumea libera si democratica pe cat de multi infractori. Important este ca ei sa nu-si confunde totusi profesiile si mijloacele.
Episodul Remes & Muresan trebuie interpretat si in acest context general. Pe de alta parte, oricat de suspecta este metoda filmarii, montarii si difuzarii la TVR a scurtmetrajului, foarte artistic, "Am taiat porcul. Cum il folosim?", pana una alta, ea este mai legitima, in numele moralitatii publice, decat camuflarea intregii povesti, in numele prezumtiei de nevinovatie a autorilor. Prea e mare coruptia la varf, intr-o tara saraca, dar cu guvernanti bogati, incompetenti si imuni, pentru ca o astfel de dezvaluire sa nu fie salutata ca un posibil inceput al sfarsitului. Sa vedem pentru cine!
