Anul trecut, in Spania, bucuresteanului Iulian Vasilica Grosu, de profesie electrician, i s-a rapit copilul. Povestea lui este lunga si complicata, dar un lucru este foarte clar. Acestui om, caruia in Romania copilul ii fusese incredintat spre crestere si educare, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva (a Judecatoriei sect. 5, Bucuresti, din 18.09.2003) si care intrase in Spania, ca turist, insotit de fiul sau, de 6 ani, inscris legal pe pasaportul turistic al tatalui, autoritatile spaniole i-au luat in mod abuziv copilul, astazi micutul Andrei Eduard Grosu putand fi considerat „rapit in Spania”.
Un lung si dureros sir de abuzuri
Mama copilului, Daniela Badea, necasatorita, i-a intins o capcana. Aflata la cules de capsune in Spania, punandu-se sub protectia „Institutului Femeilor Andaluze” si acuzandu-l pe Iulian Vasilica Grosu de comportament violent, a reusit sa obtina incredintarea minorului, spre crestere si educare, printr-o hotarare a unei instante judecatoresti spaniole care, de altfel, nu i-a fost niciodata notificata tatalui. Aceasta hotarare a judecatorului spaniol, in contradictie totala cu cea a judecatorului roman, este contestabila sub multiple aspecte, iar dupa sase luni ea si-a si pierdut valabilitatea. Tatal copilului a incercat cu disperare, pe toate caile legale, sa-si faca dreptate, dar foarte curand a inteles ca se afla doar la inceputul unui lung sir de abuzuri. In mod regretabil, lucrurile s-au complicat si din cauza autoritatilor romane, si a legislatiei in vigoare. Acum Iulian Vasilica Grosu se afla in situatia ca din 7 mai 2004 nu si-a mai vazut copilul, iar in prezent nici nu mai stie unde se afla acesta.
„Eu imi cer copilul de la autoritatile spaniole”
Parcurgand toate documentele oficiale, pe care, cu onestitate, Iulian Vasilica Grosu le-a pus la dispozitie, nici Ministerul de Justitie, nici Ministerul Afacerilor Externe si nici Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului nu au putut gasi lucruri in neregula legate de dreptatea pe care si-o cauta nefericitul tata. El cere ca „institutiile statului roman, care este la randu-i lezat, ca stat independent, prin nesocotirea unei hotarari a Justitiei romane”, sa intervina in mod legal, sa repuna lucrurile in dreptul lor si sa-i readuca acasa in Romania copilul rapit in Spania. „Eu imi cer copilul de la autoritatile spaniole pentru ca Justitia si Politia din Spania mi l-au luat. Ei sunt responsabili de soarta copilului meu. Iar ca cetatean roman, caruia i-au fost incalcate drepturile omului, consider ca, dupa ce am facut toate demersurile legale, am dreptul sa protestez public pentru ca cineva sa ma auda si sa ma ajute sa mi se faca dreptate”.
Din 7 mai, Iulian Vasilica Grosu a inceput un protest pasnic, autorizat, stand intreaga zi in fata Guvernului legat cu lanturi, prezentand intreaga situatie prin intermediul unei pancarte scrise si cu fotografii. El a recurs si la greva foamei, slabind de la 89 kg la 65 kg. „Nimeni nu ma baga in seama”, spune dl Grosu, care a inaintat pana in prezent si 57 de memorii – in Spania si Romania, afirmandu-si dreptatea si implorand compasiune pentru un parinte care isi iubeste copilul din clipa in care s-a nascut si care nu poate sa se consoleze sa nu-l mai aiba.
Raspunsul autoritatilor
Dl director Florin Razvan Radu, de la Directia de Relatii Internationale a MJ, declara: „Noi, ca Minister al Justitiei, avem foarte putine atributii intr-un asemenea caz. Mai intai, instantele sunt independente, atat in Spania, cat si in Romania. Tot ce putem face este in conformitate cu hotararile de la Haga. I-am primit cererea de reincredintare a copilului, i-am verificat valabilitatea si am expediat-o la Minsterul de Justitie din Spania. Si pentru ca raspunsul lor a fost negativ, mai putem sa-i asiguram dreptul la asistenta juridica internationala, prin care sa fie reprezentat gratuit de un avocat spaniol, urmand ca impreuna cu acesta dl Grosu sa atace hotararile din Spania. Vom incerca sa gasim pentru aceasta un avocat spaniol cunoscator si al limbii romane. Dar in Spania, ca si in Romania, procedurile decurg foarte greu si dureaza foarte mult”. Si a mai mentionat: „Procedurile juridice intre state costa foarte mult”.
La randu-i, dna secretar general al ANPDC, Dinu, precizeaza: „Conform Legii 212/ 2004, intrata in vigoare de la 1.01.2005, am putea face demersuri daca copilul ar fi ilegal insotit in Spania. Dar, conform tot acestei legi, daca este cu un parinte, se considera ca este insotit legal”. Scurt si clar, doar ca unicul insotitor si tutore al copilului este dl Grosu. „Astfel de cazuri, de neintelegeri intre parinti romani, care ies din tara impreuna cu copiii lor si care duc la mari prejudicii asupra copiilor sunt de ordinul milioanelor. Ce ne-am face daca ne-am implica in toate?”, a mai spus dna Dinu.
Ministerul de Externe, care mereu primeste informatii de la consulul roman de la Madrid, prin dl director Anton Nicolae (Directia Relatii Internationale), este chiar optimist: „Cazul este in atentia noastra. Tinem mereu legatura si chiar recent am primit informatii despre mama si copil, dar pentru ca mama se opune, consulul Nicu Stan nu se poate apropia de copil”. Totusi acest fel de informatii au fost contrazise pe parcursul timpului de altele, de la Autoritate de protectie a Copilului din Spania si de la INTERPOL, care semnalau disparitia copilului.
Pe toate aceste cai legale, prea complicate ca cineva sa se dedice cu profesionalism pentru a descurca itele, doar tatal copilului trebuie sa porneasca spre un fel de „nicaieri”. Institutiile statului par ca se misca in gol, dar, este drept, toti sunt amabili. Cu dreptatea de partea sa, un tata nefericit este impins la o inegala lupta cu morile de vant. De fapt este impins spre o neagra disperare.
