Toate informaţiile pe care le daţi trebuie să fie corecte, adevărate şi adaptate nivelului de înţelegere al copilului.
Copiii sunt mici exploratori care vor să ştie şi să cunoască tot, inclusiv despre sexualitate, chiar de la vârste fragede. Şi atunci, ce faci? Te arăţi sau nu dezbrăcat în faţa lor? Până la ce vârstă? Le faci sau nu baie împreună dacă sunt frate şi soră? Până când îi laşi să doarmă în aceeaşi cameră? Alegi sau nu o plajă de nudişti atunci când mergi cu copilul în concediu?
Diferenţele de gen se învaţă până la vârsta de 4 ani
Specialiştii în psihologia copilului spun că educaţia despre sexualitate ar trebui să înceapă încă de la naştere. „Majoritatea copiilor sunt curioşi cu privire la sex. Vor să ştie de unde apar copiii, care sunt diferenţele între bărbat şi femeie, ce este nuditatea, sărutul, care sunt forma şi funcţia organelor genitale”, spune psihologul Gyorgy Gaspar de la Centrul de Educaţie Emoţională a Copilului, din Bucureşti.
Alexandra (32 de ani) a rămas uimită zilele trecute când micuţul ei David, în vârstă de numai 4 ani, a întrebat-o dacă poate să îi pună mâna pe sâni. „L-am trimis la taică-său, să îi pună lui mâna pe sâni. Am încercat să mă joc un pic cu el şi să o dau pe glumă. Altădată, m-a întrebat de ce eu nu am «cuc». Uneori, chiar nu ştiu cum să reacţionez”, povesteşte Alexandra, care, mai nou, se întreabă dacă cel mic ar mai trebui sau nu să o vadă dezbrăcată prin casă, când iese de la duş, spre exemplu.
Psihologii spun că până la vârsta de 4 ani, copiii ar trebui să ştie care sunt diferenţele de gen. „Este bine ca cel mic să vadă că oamenii sunt diferiţi. Până pe la vârsta de 2-3 ani, vă puteţi arăta dezbrăcat în faţa lor, puteţi chiar să faceţi duş împreună. Aşa copilul va înţelege că «mami» şi «tati» sunt construiţi diferit şi că el este ca unul dintre ei doi”, spune psihologul Alina Zevedei, care vă sfătuieşte să răspundeţi tuturor întrebărilor pe care vi le pune copilul, indiferent cât de «ciudate» vi se par. „Este ocazia unică de a spune copilului vostru pentru prima dată un lucru. În felul acesta îi puteţi spune adevărul şi veţi crea o relaţie de încredere cu el”, spune psihologul.
Nu îi inhibaţi, pentru că vor deveni pudici
Un alt aspect care o frământă pe Alexandra este că David cu greu îşi mai ia mâna din zona intimă, de când a început să îl dea cu cremă pentru tratarea fimozei. „Copilul este curios şi vede că organismul reacţionează diferit. Dar mi se face rău când mă gândesc că a descoperit plăcerea de la vârsta asta”, spune Alexandra. Psihologii sunt de părere că cei mici nu trebuie inhibaţi să îşi atingă zonele intime, pentru că vor deveni pudici. „Trebuie doar să îi amintiţi ce are voie să facă în casă şi ce are voie să facă pe stradă”, spune psihologul Alina Zevedei. Poate fi dat ca exemplu tatăl, care nu se poartă aşa în societate. „Educativ ar fi şi să îi arătaţi atlase sau cărţi unde se regăsesc imagini care prezintă structura corpului uman, în funcţie de gen”, vă sfătuieşte psihologul Gyorgy Gaspar.
Separaţi-le camerele până să ajungă la pubertate
Copiii învaţă cel mai mult despre sexualitate în interiorul familiei, de la părinţi, fraţi, mătuşi, unchi, iar acest proces continuă la grădiniţă, prin intermediul prietenilor sau al vecinilor de bloc, prin intermediul presei sau al cărţilor. „Atunci când creşteţi doi copii de sexe diferite, vor înţelege mai uşor diferenţele de gen. În cazul în care îi îmbăiaţi împreună, opriţi-vă când unul dintre ei ajunge în jurul vârstei de patru ani”, sugerează psihologul Alina Zevedei.
Separarea camerelor pentru băiat şi fetiţă ar trebui să se întâmple când unul dintre ei ajunge la pubertate. „Această alegere poate fi puternic influenţată de situaţia economică a familiei, dar se pot găsi soluţii ingenioase, atunci când nu există posibilitatea camerelor separate: patul suprapus, saltelele, aşternuturile separate”, spune psihologul Gyorgy Gaspar.
Cât priveşte concediul la nudişti, psihologii văd cu ochi buni o astfel de alegere atât timp cât „este un obicei însuşit de ambii părinţi şi copilul nu manifestă stări de disconfort: plânge, nu stă locului, spune că nu îi place. Însă ar fi bine să luaţi în calcul şi faptul că unele lucruri nu vor fi în controlul vostru. „Copiii sunt extraordinar de receptivi şi s-ar putea să vină cu o mie de întrebări la care o să fie greu să răspundeţi”, sugerează psihologul Alina Zevedei.
Până la vârsta de 2-3 ani puteţi face duş cu cel mic. Aşa va înţelege diferenţele.
