Imediat dupa constituirea Guvernului Boc, pe baza "Parteneriatului pentru Romania", dl Basescu declara ca a actionat exclusiv pentru binele tarii; in orice caz, nu pentru binele propriu, intrucat d-sa are alegatori de dreapta, iar constituirea "Parteneriatului" ii va indeparta pe "80%" din acestia. Fireste, nimeni nu credea ca presedintele beneficia de un sondaj-fulger care sa-i fi spus cati alegatori a pierdut, cifra fiind o aproximatie si, poate, o exagerare. Ea trada anxietatea presedintelui fata de reactia nu numai a fanilor sai directi, ci si a celor care inca mai sperau in lichidarea sau avarierea grava a "sistemului ticalosit".
Daca seful statului articula un asemenea regret, inseamna ca el avea in minte si o masura posibila pentru a-si recuceri popularitatea pierduta. Dupa cum am mai aratat, aceasta masura nu poate fi decat slabirea PSD sau, ideal, ruperea lui. Doar in aceste conditii dl Basescu ar putea sa spere in recucerirea unei parti din electoratul sau, zguduit de alianta PDL-PSD.
Saptamana trecuta, declaratia d-lui Ilie Sarbu conform careia au existat negocieri secrete intre PSD si PDL inca de acum doi ani a agravat cazul presedintelui, dovedind ca nu urgenta crizei economice si performantele electorale sensibil egale ale celor doua formatii au determinat "monstruoasa coalitie", ci o mai veche intelegere. Denegarile ulterioare ale d-lui Ilie Sarbu, cum ca in interviu ar fi spus "doua luni", si nu "doi ani", ne lasa extrem de sceptici. Atat faptul ca PDL a scos inca de aproape acum un an din statut obligatia de a nu colabora cu PSD, cat si modul cum dl Basescu s-a grabit, in prima fraza dupa anuntarea rezultatului alegerilor, sa proclame PSD drept "castigatorul moral" al acestor alegeri, intaresc ipoteza premeditarii "Parteneriatului pentru Romania".
Este posibil ca rapiditatea cu care incep sa se manifeste semnele unei fisurari a coalitiei guvernamentale sa fie un semnal ca dl Basescu se grabeste. Se grabeste sa refaca terenul pierdut, caci la orizont se profileaza alegerile europene, si nici pana la cele prezidentiale din toamna nu mai este mult. Asta ar insemna ca atragerea PSD in coalitie a fost numai o stratagema pentru a strange de gat acest partid.
Tensiunile din PSD s-au accentuat cu prilejul numirilor facute de ministrul de Interne, Gabriel Oprea, in departamentul pe care-l conduce. Aceste numiri, si in special aceea a chestorului Virgil Ardelean, au provocat mania dlui Geoana, nu numai impotriva ministrului pesedist, ci si fata de premierul Boc, care, chipurile, nu ar fi respectat protocolul de colaborare intre cele doua partide, contrasemnand numirile propuse de ministrul Oprea.
In fapt, dl Oprea, membru PSD doar din 2003, prefect al Capitalei pe cand dl Basescu era primar, inaintat la gradul de general-locotenent de dl Basescu cu putin timp in urma (1 decembrie 2008!), ar putea sa reprezinte veriga slaba a PSD. Faptul ca dl Vasile Blaga a fost obligat sa renunte la postul de ministru de Interne (pe care si-l dorea atat de mult) arata si mai bine necesitatea absoluta ca dl Oprea sa ocupe acest post-cheie.
Lectura blogului dlui Miron Mitrea este, de asemenea, instructiva. Dupa ce, ca intre colegi, acesta ameninta ca-i va "lua beregata" sefului sau, dl Geoana, dl Mitrea se revolta acum impotriva saparii sistematice, de la centru, a autoritatii baronilor PSD, ca si impotriva criticarii lui Gabriel Oprea care, la urma urmelor, ar avea dreptul sa-si aleaga colaboratorii. Dl Mitrea, care are grija sa spuna ca este printre membrii PSD care nu au fost si membri PCR, se arata exasperat de anumite atitudini din partidul sau.
Si sfarseste cu ochii in zare: "Daca in anul 2009 asa intelegem noi in PSD sa facem politica, mai bine ne ducem care incotro vedem cu ochii". Tocmai asta este, ce vede cu ochii dl Mitrea? PDL? O factiune reformata a PSD? Convulsiile de la social-democrati ar putea indica graba dlui Basescu de a trece cat mai repede la zguduirea si slabirea PSD. Cu cresterea scontata a popularitatii d-sale.
Intre timp, evenimentele se precipita. Dnii Mitrea, M. Oprisan, G. Oprea, activul PSD Ilfov etc. risca sa mearga, mai repede decat credeau, "incotro vad cu ochii". Demisia ministrului Oprea nu va potoli razmerita din PSD.
Mi-e greu sa nu vad aici mana dlui Basescu.
Asta, in timp ce dl Boc tradeaza cu seninatate, pe de o parte, promisiunile din campanie, pe de alta, protocolul cu social-democratii. Nu sunt bani pentru profesori, desi pedelistii sustineau, contra liberalilor, ca sunt. Nu se mai cumuleaza pensiile cu salariile, desi proiectul de guvernare se jura sa promoveze pensionarii cu experienta.
Bunei guvernante, care ar trebui sa fie o misiune sfanta in aceste momente grele, i se contrapun lupte politice de culise, interesului public – interese de grup.
In lipsa geniului, se putea spera ca Guvernul ar putea avea o anumita trainicie. In fapt, ii lipsesc si stralucirea, si soliditatea. In ce-l priveste pe presedinte, drama puterii (care devine tragedia natiunilor) este ca, pentru a te mentine in scaun, trebuie sa-ti uiti promisiunile. Omul mare este cel care pastreaza puterea si se achita de fagaduinte!
