Comisia Europeană şi-a dat avizul asupra Acordului de Parteneriat cu România, după ce a criticat dur, în două rânduri, formele acestuia trimise de noi la Bruxelles. Greul de-abia începe.
Comisia Europeană a validat Acordul de Parteneriat 2014 – 2020 (AP) cu România, document fără de care nu putem spera la începerea absorbţiei fondurilor UE pentru perioada 2014-2020. În cei şapte ani Uniunea ne pune la dispoziţie aproximativ 43 miliarde de euro, din care peste 22 miliarde de euro sunt alocate pentru politica de coeziune. Suma este cu aproximativ 18% mai mare decât cea de care am beneficiat în perioada 2007 – 2013.
“România are deja Acordul de Parteneriat 2014 – 2020 validat de cei patru comisari, decizia Comisiei Europene de adoptare a acestui document urmând a fi publicată în zilele următoare”, a spus ieri Ministerul Fondurilor Europene. România devine astfel a 11 ţară ce are un parteneriat convenit cu CE, după Portugalia, Slovenia, Cipru, Letonia, Lituania, Estonia, Grecia, Polonia, Germania şi Danemarca.
Aprobarea Parteneriatului, un merit?
Ministrul Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici, este laudativ în urma acceptării de către CE a Acordului de Parteneriat. Validarea dovedeşte faptul că documentul trimis de România răspunde exigenţelor Comisiei, spune el.
Ceea ce însă ministrul prezintă drept merit este de fapt obligaţie a CE. Comisia trebuie să îşi dea acceptul pentru un AP dacă ţara membră ia în considerare recomandările ce i se fac. “Comisia va face observaţii în trei luni de la data trimiterii AP şi va adopta AP în nu mai mult de patru luni de la trimiterea acestuia, în condiţiile în care statul membru a luat în considerare adecvat observaţiile făcute de comisie” – este una dintre regulile prezentate pe site-ul de internet al Comisiei. Proiectul de AP a fost trimis în mod formal CE la 31 martie, deci CE avea obligaţia de a-l accepta cel târziu la 1 august.
De altfel, Comisia a criticat în două rânduri proiectele de Acord trimise, iar termenii nu au fost blajini. Prima versiune a fost catalogată drept „incoerentă şi fără priorităţi clare”. „Sunt detalii/repetiţii extensive pentru anumite necesităţi, în timp ce altele rămân slab dezvoltate. Necesităţile identificate descriu o gamă foarte largă de probleme, fără să fie mereu demonstrată o viziune strategică globală asupra provocărilor de dezvoltare”, se arăta într-un document al CE din luna ianuarie. Executivul european a avut obiecţii şi în ceea ce priveşte a doua versiune a Acordului de Parteneriat. „Alocarea bugetară propusă reflectă în continuare dezechilibre, fapt ce reprezintă o sursă de îngrijorare. Alocarea propusă pentru mediu în cadrul Fondului European pentru Dezvoltare Regională şi în cadrul Fondului de Coeziune a fost redusă şi mai mult comparativ cu propunerea iniţială, slăbind şi mai mult capacitatea României de implementare a infrastructurilor cerute de acquis”, atenţionau oficialii CE în luna iunie.
Care sunt piedicile
Acceptul primit de la CE nu deschide automat uşa către miliardele de euro ce ne-au fost puse la dispoziţie. Pentru a avea acces la bani trebuie mai întâi aprobate programele operaţionale în număr de şapte (competitivitate, capital uman, infrastructură mare, asistenţă tehnică, regional, capacitate administrativă şi dezvoltare rurală). Comisia Europeană are la dispoziţie şase luni pentru a aproba aceste programe. De aceea, este bine pentru o ţară să trimită cât mai repede pachetul de programe. La acest capitol România este ca de obicei în urma celorlalte ţări. Astfel Polonia a trimis spre aprobare Comisiei toate cele 21 de programe ale sale, Bulgaria toate cele patru programe, România doar 2 din 7. În plus lipsesc master planurile care să facă posibilă realizarea PO. Aceste master planuri cuprind studii, analize, variante, ipotezele de lucru pe care se fundamentează proiectele din PO. Fără acestea nu poţi şti care autostradă este mai rentabilă sau ce proiect de alimentare cu apă la sate sau de canalizare este prioritar, etc.
Întârzierile nu lipsesc. Master Planul Transporturi a fost promis de către fostul ministru al Transporturilor, Dan Şova aproape lunar fără a fi definitivat în mandatul său. Acum actualul ministru, Ioan Rus, promite definitivarea acestuia în toamnă. În august acesta va fi în formă de proiect, iar în septembrie-octombrie va fi aprobat în şedinţă de Guvern. Absenţa master planului împiedică trimiterea Programului operaţional Infrastructură Mare la Bruxelles şi, implicit, absorbţia fondurilor UE dedicate acestui capitol, respectiv 9,8 miliarde euro în perioada 2014 – 2020.
Unde merg banii:
9,5 miliarde de euro, Infrastructura Mare
6,5 miliarde de euro, Regional
4,2 miliarde de euro, Capital Uman
1,2 miliarde de euro, Competitivitate,
553 de milioane de euro, Capacitate Administrativă
452 de milioane de euro, Cooperare Transfrontalieră
265 de milioane de euro, Asistenţă Tehnică
8 miliarde euro, Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală
9 miliarde euro, subvenţii directe agricultură
