11.1 C
București
duminică, 5 mai 2024
AcasăSpecialCine întreține haosul? Un pic de ordine

Cine întreține haosul? Un pic de ordine

România progresează. Cererea pentru bună guvernare nu a fost niciodată mai mare – 14.000 de persoane, în medie, descarcă lunar plângerea adresată DNA de pe romaniacurata.ro, pe lângă cei care folosesc caseta directă de dialog cu DNA. Asta înseamnă circa două sute de mii de persoane pe an care aleg cea mai radicală cale de a schimba o situație – denunțul la DNA.

De asta avem atâtea cazuri de corupție noi – pentru că omul de afaceri care punea capul în piept și dădea ce i se cerea nu mai dă. Majoritatea acestor cazuri arată corupția tipică a democrațiilor tinere, cea în care cine are autoritate, fie și un dram din ea, stoarce pe cine nu are. A discuta în situația asta despre omul de afaceri (sau proprietarul care vrea să își recupereze imobilul) ca fiind corupător, iar de cel politic sau de birocrat ca fiind victima sa e ridicol – nu așa merge treaba. Firmele astea există pentru că așa le-a creat politica primilor 26 de ani de tranziție. Uitați-vă în IT – firmele favorite sunt una Secu (cea mai veche), una de dreapta și una de stânga. În mod evident, de la cine dădea banii emana și firma favorită care îi culegea.

Dar acum aranjamentele astea sunt depășite – DNA funcționează, la fel și curțile penale, iar numărul denunțătorilor a crescut exponențial, semn că nu mai merge. Pentru prima dată am cifre semnificative la nivel național și european care arată că România progresează în lupta contra corupției – stați cu ochii pe romaniacurata.ro și le vom arăta azi, în prezența premierului Dacian Cioloș. Meritul e al guvernului precedent și al DNA, pentru că progresul care se vede e din 2013 încoace, în rest între 2007 și 2012 (sub PNL și PDL,  sadly) țara a bătut pasul pe loc. Mare parte din progres vine din simplificarea fiscală, digitalizare și arestări. Stagnarea e alimentată de o politică de investiții concepută pentru spoliere, în care nu doar că dăm bani la firme favorite să facă lucruri care nu erau priorități (anvelopat blocuri, arene naționale etc.), dar forțăm să li se dea banii atunci când ei nu livrează sau livrează la proastă calitate.

De asta vezi din cifrele OECD că România a risipit zece ani cheltuind cel mai mult proporțional pe infrastructura terestră din Europa cu rezultatele cele mai proaste, în vreme ce Bulgaria, pentru aceleași rezultate, nu a cheltuit mai nimic.  Anii electorali sunt cei mai problematici. În 2009, de exemplu, România a cheltuit peste 3 miliarde euro fără a putea arăta realizări de valoarea asta, ceea ce e într-un singur an (de europarlamentare și prezidențiale) mai mult decât costul corupției conservator estimate de Curtea de Conturi pe mai mulți ani (2,3 miliarde). În anul următor românii au plătit corupția electorală cu 25 la sută din salariul tăiat, iar autorii acestor isprăvi, de genul președintelui Băsescu, ne țin și azi conferințe la TV despre meritele lor istorice în ce privește buna guvernare.

Dacă încă ne împotmolim este pentru că progresul nostru nu prea are lideri, cu excepția unor magistrați, ziariști și activiști civici, oameni ca polițistul Godină de ultimă generație. Niciun om politic nu ajută, dimpotrivă. Presa e în mare parte coruptă, iar corupții cumpără ziariști, ca și profesori universitari și împroașcă de pe toate canalele. Mai ales confuzia semănată e ceva teribil. Tactica din zilele astea pare să fie „zăpăciți-i la maximum“. Antreprenorii spolierii statului nu stau degeaba, ei sunt activi și își împing înainte proiectele, în ciuda represiunii fără precedent. Și de asta trebuie explicat clar ce e normal și ce e patologic și bătut rău la fund pe ăia care le încurcă și le încâlcesc, pentru că se pun în calea acestui efort fără precedent de clarificare. Câteva exemple.

Nu e normal ca practicarea presei de șantaj, astfel condamnată în mai mult de un proces, să fie considerată libertate de exprimare. Dacă punem semnul egal între kompromat (scriu rău despre cineva ca să mă plătească să tac, așa cum a făcut Antena 3 cu RCS, și cum fac mulți ziariști) și presă liberă e ca și cum legalizăm crima. E cu atât mai bizar cu cât păcatul îi revine lui Klaus Iohannis, care în toamna lui 2014 era el însuși victima lui Codruț Șereș, chiar șeful secției de șantaj din trustul Voiculescu (condamnat între timp), și care susținea în mod mincinos că Iohannis ar fi fost la o anumită întâlnire la GRIVCO. Noroc cu Băsescu, care a scăpat vorba că nu a fost. Te întrebi, dacă Iohannis a încercat pe pielea lui asta, de ce s-a pronunțat cum a făcut-o săptămâna trecută? Chiar dacă ești pilotat prost de consilieri securiști și corupți, trebuie să ai cea mai neagră zi a discernământului ca să faci așa ceva, când ți s-a întâmplat chiar ție. Fapt e, încheiere neagră cu președintele declarat pierdut de majoritatea comunității civice și rămas cu pensionarii dependenți care îl regretă și azi pe Ceaușescu prin sondaje.

Nu e normal ca judecătorii care au condamnat corupți să fie târâți prin praf în presa acestora, cum e cazul Cameliei Bogdan. Nu există niciun fel de conflict de interese legal definit în situația ei, dovadă și opinia ANI. Că dna Bogdan instruiește în materie de anticorupție pe oamenii care lucrează în fonduri europene nu are de ce influența judecata ei, sau putem considera că judecătorii nu pot deloc judeca în cazuri în care statul a fost furat, că statul le plătește salariul și deci nu pot fi neutri.  Mai rămâne atunci să propună careva să judecăm cazurile de corupție în alte țări. CSM și noi toți trebuie să îi apărăm pe magistrații care judecă aceste cazuri. Nu sunt contra controlului judiciar, dar el trebuie făcut înainte. Atunci când un procuror sau un judecător primește un caz de mare profil de corupție, el trebuie căutat la sânge, nu cum s-a făcut cu dl Eva. Odată însă ce nu s-a găsit nimic – cum e cazul dnei Bogdan, unde nu e conflict de interese conform ANI –, atunci gata, amenzi CNA să-i închidem pe ăia care atacă statul de drept, că și acesta are nevoie de apărare. Altfel judecătorii vor fi intimidați.

Nu e normal ca PSD, ca partid de stânga, să fie de fapt partidul care apără pe față spolierea organizată, atacul la statul de drept și șantajul, care sfidează incompatibilitățile legale și amenință guvernul tehnocrat la a cărui numire a contribuit singur, doar pentru că face ceea ce trebuie să facă un guvern tehnocrat, protejează bugetul. Dacă PSD chiar ține la săraci, să realizeze odată că săracii au cel mai mult de pierdut de pe urma corupției. Proiecția lor bugetară ideală e una în care companiile de stat sunt deasupra legii și nu plătesc asigurare de sănătate, firmele favorite fură pe capete, iar săracilor le mai dăm și niște bani în plus, știind că la sănătate e cam gol, ca să își cumpere singuri medicamente. Vă rog, invitați-mă odată la discuția aia cu social-democrația de viitor, să vă explic că măcar una din aceste trei categorii de cheltuieli trebuie să dispară. Alegeți voi care, dar puțină aritmetică,  please, toate trei sunt imposibile și așa o țineți de 25 de ani.

Nu e normal ca PNL să traverseze criza de autoritate și competență actuală. Chiar dacă înlocuirea lui Bușoi cu Orban e un pas bun, partidul nu are lider, sau nu ar împinge fiecare ce îl taie capul. Nu are de ce Eugen Nicolăescu, care are o mare răspundere în distrugerea Institutului Cantacuzino, să mai propună vreun proiect de reorganizat Sănătatea, nu are de ce Andreea Vass să ne mai facă o instituție paralelă cu Consiliul Fiscal, nu are de ce Zamfir ăsta, a cărui familie înțeleg că ar avea datorii la bănci, să promoveze o lege care în Germania nu ar avea nicio șansă, mâine se mai întoarce și Cristi Vlădescu, îndrumătorul talentatului Bușoi, cu un proiect de asigurări, și tot așa. PNL trebuie să se despartă de oamenii percepuți în comunitățile profesionale din România ca fiind responsabili de eșecurile din trecut sau de agenții unor interese de grup. 

Se zice că sunt pierduți din cauză că le-a furat Ponta Codul Fiscal și i-a lăsat fără obiectul muncii. Aiurea: câte legi nu sunt necesare la noi doar pentru a electroniza plățile și a formaliza economia (în sens bun), toate legi liberale, principiile sunt trecute în programul de partid, dar nu stă nimeni chiar să lucreze la lucrurile astea, în mod organizat, nu fiecare să scrie legi pentru el însuși sau pentru cine dă mai mult. Eu nu mai votez un partid alternativ care nu are un pachet legislativ, începând cu bugetul și un plan prioritizat de investiții.

În sfârșit, nu e normal ca mafia din Educație să se recicleze cu fiecare regim, inclusiv cu tehnocrații, și de asta lupta contra ei trebuie să fie mai puțin instituțională, cu ARACIS, CNR, CNATDCU sau alte instituții de rușine care au permis dizolvarea totală a standardelor universitare, ci persoană cu persoană, cu averile și conflictele ei de interese. De asta vă invit pe toți să deveniți contributori la Coaliția pentru Universități Curate și să începem de jos în sus o Agenție de Integritate pentru Educație, de la postarea pe ușă a bugetului școlilor, la raportarea jeepurilor negre din Educație și a salariilor de peste zece ori mai mari ale rectorilor față de tinerii asistenți. Declar raportarea deschisă aici (la adresa educatie@romaniacurata.ro). Trimiteți documente, fotografii, scanări, e-mailuri, orice este compromițător pentru corupții din Educație și grăitor în sine, ca un stat de plată, de exemplu, și îl voi publica păstrând anonimatul cui l-a trimis.

În sfârșit, lipsa de curaj a lui Adrian Curaj devine o problemă. O sută și optzeci de mii de copii tocmai au primit subiectul la simularea de evaluare națională, să spună ce anume face pastel o poezie de Ion Pillat (sarcină tradusă de mine în limba română), pe lângă obișnuitele sarcini de mare semnificație comunicațională cu ce vrea să spună virgula din „O, vârf de deal!“, ce măsură are primul vers și „zona în care este bine reprezentat sedimentarul domeniului getic“. Să spună cineva ce semnificație are virgula din exclamația mea „O, mafie a subiectelor de limba română!“ și dacă asemenea subiecte nu sunt probe suficiente ca să zboare afară Mirescul și tot neamul lui cel adormit (dar care prosperă cât timp copiii nu mai au unde învăța limba română). Nu e normal ca reformiștii să fie minoritatea îngropată din comisia de curriculum făcută de noul ministru, și rectorii care în campania electorală îl pupau în dos pe Ponta, iar azi nu găsesc nimic de spus despre lucrările pușcăriașilor să fie cei care decid cum vom curăța Educația.

Pentru că de ei trebuie să o curățăm, și cine nu pune umărul e cu ei.

 

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă