Cred ca este nevoie de o generatie de politicieni contemporani cu inceputul secolului XXI. Ma refer la varsta lor intelectuala, nu la cea biologica. In ritmul actual de innoire a clasei politice, primarii, consilierii locali, presedintele, parlamentarii, ministrii, sefii de agentii nationale risca sa ramana mult in urma agricultorilor si muncitorilor, nu doar a celor cu profesii intelectuale. In deceniul trecut, marii privilegiati ai accesului la lumea dezvoltata au fost cei care au avut sansa de invatare profesionala in Occident. Erau putini, proveniti mai ales din randul specialistilor in stiinte sociale, economice, juridice, din randul altor categorii de specialisti care au primit burse ale diverselor fundatii si guverne occidentale, date pe considerentul politicilor afirmative pentru cetatenii statelor est-europene, defavorizate istoric, dar candidabile la scaderea decalajului fata de lumea libera si dezvoltata. Unii s-au intors si si-au adus domeniile mai spre secolul XXI. Nu este deloc de neglijat efortul autodidact al celorlalti profesionisti care, din respect pentru meseria lor, au invatat pe ce lume traiesc in propria specialitate.
In ultimul deceniu piata muncii s-a deschis sau macar intredeschis pentru lucratori, inclusiv necalificati si mediu calificati. Culegatorii au invatat ce inseamna productie agricola specializata, conditii urbane de trai in sate, cum arata o viata in care productia este separata de propria gospodarie. Menajerele au invatat uneltele casnice contemporane, rigorile igienei, respectul reciproc angajat-angajator. Ciobanii au invatat ca oile nu dorm cu ei, ci separat, ca trebuie bine spalate, ca ei doar le ingrijesc, le mulg mecanic si le tund, nu se ocupa de produs si vandut branza. Toti laolalta, beneficiari ai acestor experiente, am invatat ca munca bine facuta este apreciata si platita, ca nu trebuie sa stai cu mana intinsa ca adult in putere, ca tu platesti impozite si taxe, iar autoritatile iti spun pe ce se duc banii publici. Am invatat ca a te naste la sat sau a te naste rrom, femeie, a avea alta religie decat majoritatea nu sunt "nenorociri", ci diferente care te pot marca, dar nu iti pot strivi sansele de dezvoltare. Oamenii cu experiente noi sunt determinanti pentru integrarea europeana a Romaniei, asa cum politicienii au fost determinanti pentru "insertia" Romaniei.
Politicienii au fost incomparabil mai "legati de glie" decat cei mai sus pomeniti. si-au permis mai putina libertate de miscare (minus delegatiile multe, dar scurte si irelevante ca invatare). Au avut mult mai putin timp sa invete, nu au trait experienta politicii occidentale, asa cum ciobanii traiesc experienta pastoritului occidental. Doar au auzit de ea si uneori au "pipait-o" un timp mai lung sau mai scurt, pe la Strasbourg sau Bruxelles. Explicatii pentru legarea de glie exista. Unii chiar au crezut ca pot face istorie si au datorii fata de natiune. Altii au vrut sa se pozitioneze si sa ramana acolo unde se afla painea si cutitul distribuirii resurselor publice, in folosul cetatenilor sau al lor, al neamurilor si prietenilor. Altii stiu ca este singura lor sansa sa fie "cineva" si sa se laude in targ. Motivatia reala ii priveste. Pe noi ne intereseaza consecintele politicilor facute sau nefacute de ei. Etapa copiatului din legislatia europeana s-a terminat. Aderarea este obiectiv politic atins. Vremea paternalismului UE fata de politicienii romani a trecut, iar ei par ca au pierdut busola. Spre deosebire de cei care si-au luat lumea-n cap si au invatat sa se descurce in meseriile lor, multi politicieni se pare ca nu pot. Inclinam sa-i suspectam de ticalosii si rele intentii, rar de incompetenta. Guvernul, Parlamentul, primariile, agentiile nationale sunt pline de sefi ingineri care cred ca pot manevra oamenii in sistemul biela-manivela, juristi de formatie etatista care cauta doar constrangeri legale, de economisti-contabili care stiu numai sa socoteasca, de artisti care si-au gasit o sinecura. Alte scoli nu au facut, iar inclinatia spre studiul autodidact al noului rol este greu perceptibila. Mai grav este ca acesti oameni fug de consilieri si experti specializati, poate si fiindca tindem sa ne recunoastem in cei asemanatori. Fug mai putin cand expertii in imagine si campanie ii invata sa vopseasca gardul ca sa se mentina la putere sau sa castige voturi. In afara intereselor directe, acest gen de politicieni tinde sa se manifeste ca o brigada de amatori, in contrasens cu cetatenii care se profesionalizeaza contemporan. z
Mihaela Miroiu, este politolog si profesor la SNSPA
