Oraşul a primit din partea regelui Matia Corvin dreptul de a-şi ridica ziduri de apărare.
Linia fortificaţiilor care au înconjurat cetatea medievală a Băii Mari este în formă de… inimă. Arheologul-şef al Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie din Baia Mare, Dan Pop, cel care a făcut public acest fapt împărtăşit de mai mulţi specialişti, dar necunoscut de cetăţeni, a menţionat că, în afara documentelor medievale, în susţinerea acestei teorii există două hărţi, una care datează din anul 1783 şi una cadastrală, de dată recentă.
De asemenea, şeful Secţiei Arheologie a muzeului maramureşean a explicat că, în cadrul săpăturilor de cercetare, în mai multe locuri de pe traseul consemnat de repectivele hărţi au fost descoperite părţi din fundaţiile zidului de apărare al fostei cetăţi medievale, fapt care este un argument suplimentar la forma pe care a avut-o fortificaţia Băii Mari.
„De-a lungul timpului, arheologii maramureşeni au descoperit mai multe părţi din fundaţia zidului de apărare, cele mai recente fiind chiar în acest an, când am avut şansa ca, în timpul unor lucrări de demolări de construcţii aflate pe proprietăţi particulare, să dezvelim, fotografiem şi cartăm încă două fragmente ale fortificaţiei Băii Mari. Zidul era în formă de inimă, fapt care se poate observa foarte clar pe harta cadastrală”, a declarat arheologul-şef Dan Pop.
Drepturi de la regele Matia Corvin
Istoria fortificaţiilor Băii Mari începe în anul 1469, când oraşul a primit din partea regelui Matia Corvin, al doilea fiu al lui Ioan de Hunedoara, dreptul de a ridica ziduri de apărare. Decizia regelui Ungariei avea ca bază eşecul campaniei militare împotriva lui Ştefan cel Mare al Moldovei în urma căruia raidurile militare ale moldovenilor au devenit frecvente în zona Băii Mari, pe vremea aceea oraş liber regal. În perioada medievală, zidurile care au înconjurat oraşul Baia Mare au fost demolate şi reconstruite de mai multe ori. Deşi unii istorici susţineau iniţial că este dificilă identificarea exactă a traseului zidului de apărare, în condiţiile în care astăzi mai există doar un fragment, iar restul fortificaţiilor au fost demolate de-a lungul timpului, harta din anul 1783 arată planul neregulat al incintei fortificate, iar imaginea cadastrală contemporană demonstrează şi mai exact forma de „inimă” a zidului de apărare.
Traseu reconstituit
Astfel, conform documentelor vremii şi rezultatului cercetărilor arheologice în urma cărora au fost descoperite fragmente din fundaţia zidului, a fost reconstituit traseul fortificaţiei. Zidul era străjuit în partea de nord de un turn situat pe actuala stradă Podul Viilor, mergea paralel cu râul Săsar, continua pe ruta actualelor străzi Şteampului – Monetăriei – Olarilor – Piaţa Izvoarele – Vasile Alecsandri – Argeşului – Andrei Mureşanu – Gheorghe Şincai. Incinta oraşului medieval era apărată din mai multe turnuri ridicate de bresle, dintre care astăzi mai există doar Turnul Măcelarilor, fost depozit de praf de puşcă, iar fortificaţia era dotată cu patru porţi, unele cu poduri mobile. Sub două dintre acestea erau amenajate închisori.
Reconstituiri timpurii
Conform lui Attila Weisz, care citează mai mulţi istorici maghiari şi români, cel puţin două menţiuni documentare din secolul al XVII-lea consemnează lucrări de consolidări ale zidului. Una datată în 1663, înaintea unui atac al habsburgilor, iar cealaltă din 1690, când a fost anunţată o nouă campanie militară a armatei conduse de fostul principe al Transilvaniei Emeric Thokoly. Mare parte din zidul de apărare al fostei cetăţi medievale s-a păstrat până la începutul secolului al XIX-lea, dar astăzi mai există o singură porţiune vizibilă, situată lângă fosta monetărie a oraşului, sediul Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie.
