Frunzele de eucalipt sunt sursa principală de hrană pentru urşii koala, dar copacul are mult mai multe de oferit. Originar din Australia, eucaliptul a devenit copacul cu lemn de esenţă tare cel mai plantat din lume. Eucaliptul este o sursă de lemn, combustibil, celuloză și uleiuri medicinale şi industriale, iar acum oamenii de știință încearcă să-i maximizeze potenţialul în biocombustibili.
O echipă internaţională de cercetători a prezentat planul genetic al speciei de eucalipt numită Eucalyptus Grandis şi au identificat printre cele mai mult de 36.000 de gene ale sale pe cele implicate în procese biologice critice care controlează creşterea copacului, formarea lemnului, înflorirea şi alte calități.
"Interesul principal este înțelegerea modului în care aceşti copaci cresc atât de repede și modul în care aceştia sunt în măsură să producă cantități atât de mari de celuloză," a declarat omul de ştiinţă Zander Myburg de la Universitatea Pretoria, Institutul de Biotehnologie a Silviculturii şi Agriculturii. "Există un interes în celuloză, în contextul ruperii celulozei în zaharuri care pot fi fermentate în biocombustibili. Aceşti copaci sunt utilizaţi pe scară largă în industrie pentru produse din celuloză, lemn și hârtie. "
Numiţi şi copaci de gumă, eucalipţii au crescut timp de zeci de milioane de ani în cadrul peisajului australian și sunt identificaţi cu acest continent. Lemnul acestora este folosit pentru a face instrumente australiene aborigene de suflat numite didgeridoos. Eucalipţii cu rata lor foarte rapidă de creştere şi proprietăţile excepţionale ale lemnului şi fibrelor sale sunt acum cultivaţi în aproximativ 100 de ţări de pe şase continente.
"Avem un interes deosebit în modul în care se formează lemnul", a adăugat Gerald Tuskan de la Laboratorul Naţional Oak, un alt cercetător conducător al studiului.
"Un factor determinant major al eficienței prelucrării industriale se află în compoziția și reticularea biopolimerilor în stratul gros de celule secundare al fibrelor lemnoase. Analiza noastră oferă o înțelegere mai cuprinzătoare a controlului genetic al alocării de carbon în peretele celular de biopolimeri la plantele lemnoase – un pas crucial în dezvoltarea viitoare a culturilor de biomasă ", a spus Tuskan într-o declarație.
