– Predecesoarea dvs., dna Mona Musca, declara, pe la inceputul mandatului sau, ca spera intr-un buget de 1% din PIB pentru cultura in 2006. Domnia sa mai spunea: “In general, 1% din PIB e relativ acoperitor pentru a administra bine cultura intr-o tara… Guvernele generoase si care pun accent pe cultura dau 2%. Guvernele cele mai zgarcite dau 0,3%”. Pe ce pune accentul si cum e Guvernul Romaniei, cu jumatate din cat dau zgarcitii-zgarcitilor pentru cultura, domnule ministru Adrian Iorgulescu?
Bugetul Culturii,
totusi, cu 200 de miliarde vechi mai mare decat anul trecut
– Daca deficitul bugetar pe 2006 ar fi fost echivalent cu cel pe anul precedent, bugetul Ministerului Culturii ar fi fost de trei ori mai mare decat este acum.
– De ce?
– Pentru ca anul trecut deficitul bugetar a fost 1,5%, iar anul acesta este 0,5%. Prin urmare, cred ca explicatiile trebuie cautate in afara domeniului; este un buget de austeritate si nu numai Ministerul Culturii sufera din cauza acestor restrictii. Problema mea este daca pot sa gospodaresc bine banii; eu cred ca pana la urma este o chestiune nu numai de cantitate, ci si de suma, de total. E vorba si despre modul cum se gospodaresc banii.
– Daca ar fi vorba de 0,15% din PIB-ul Statelor Unite ar fi bine, dar e vorba de PIB-ul Romaniei.
– In cifra reala, fata de anul trecut, bugetul este majorat cu circa 200 de miliarde. In legatura cu modul cum pot fi gospodariti banii, sunt mai multe idei.
– Ati spus ca va trebui sa strangeti cureaua. Unde o strangeti? La ce renuntati?
– Opinia mea este ca sunt mai multe cai. In primul rand, diminuand cheltuielile in minister, diminuand sumele care nu se justifica in programul de refacere a unor monumente.
– Cat din bugetul ministerului este dirijat in aceasta directie?
– Circa 60% din bugetul ministerului pleaca spre monumente. Din pacate, cu banii care pleaca acolo, si din motive administrative, nu mai mult de 20% din lucrari pot fi finalizate. Asta despre cele care primesc finantare totala
– De ce nu pot fi finalizate?
– Pentru ca santierele nu sunt bine conduse, exista grave probleme in ceea ce priveste nu numai realizarea lucrarilor, dar si modul in care ministerul, prin ONMI (Oficiul National al Monumentelor Istorice) le poate controla. Sunt unele lucrari de mare finete, care se intind pe parcursul anilor. Sunt unele incepute in 1990 si nici acum nu sunt terminate. Deci cred ca va trebui sa finantam numai acele monumente care se finalizeaza.
Monumente in concesiune pe 100 de ani
– Ati declarat la inceputul mandatului dvs., acum vreo luna, cred, ca pana la sfarsitul acestui an se vor termina lucrarile de reparatii la 17 monumente. Se vor termina? Despre ce monumente e vorba?
– Da, majoritatea sunt biserici, mai sunt cateva muzee, dar e foarte putin in raport cu ceea ce avem de facut. Am luat banii de la cele care nu se pot finaliza si i-am transferat la acele monumente care se pot finaliza. Deci asta este o gaura neagra.
– Cum se poate rezolva ca aceasta gaura neagra sa se inchida, v-ati gandit?
– Parerea mea este ca ea se poate rezolva de o maniera categorica prin concesionarea monumentelor. In acest fel, banii vor veni din sectorul privat spre aceste monumente…
– Dar “sectorul privat” nu le transforma in altceva?
– Nu, pentru ca va fi o clauza contractuala care va stipula ca trebuie sa-si pastreze calitatea actuala, sa fie pastrate in circuitul cultural, in circuitul turistic cultural.
– Si atunci, ce interes mai poate avea intreprinzatorul particular sa refaca aceste monumente si sa le administreze?
– El are interes, pentru ca daca i se concesioneaza pe 100 de ani un monument, el poate sa-l exploateze. Poate sa-si faca o afacere, poate sa-si faca la 5 km de obiectivul respectiv un han sau nu stiu ce, sa-si faca un circuit turistic, sa-l integreze intr-un circuit.
– E vreo perspectiva cu vreun monument in acest sens?
– Eu construiesc un cadru legal si dupa aceea vom vedea ce se intampla. In acest cadru legal, putem deci numara Legea concesionarii monumentelor.
– Ati depus proiectul?
– Inca nu, se lucreaza acum, pana la sfarsitul anului il vom finaliza. Pentru ca mai sunt si alte lucrari. In al doilea rand, lucram la modificarea Legii sponsorizarii, in sensul atragerii banilor dinspre sectorul privat spre arta. Am vorbit si la Ministerul Finantelor, se discuta acum despre Codul Fiscal: vrem sa gasim modalitati atractive pentru investitorii care doresc sa se implice in sponsorizarea unor manifestari si a unor obiective culturale. Trei: accesam fonduri din afara.
– De la Uniunea Europeana?
– Fonduri europene, care ne vor permite sa realizam, cu bani din afara, anumite programe si proiecte culturale. Patru: pe anumite obiective de investitii, cum este Sala “Omnia”, unde va functiona Opereta. Se va face un centru, Esplanada. Toate aceste lucruri vor fi cuprinse nu in bugetul Ministerului Culturii, ci in bugetul Guvernului, ceea ce ne va degreva de mari cheltuieli.
“Esplanada” cu Muzeu Guggenheim
– Ce este aceasta “Esplanada”?
– Aceasta “Esplanada” este un centru de afaceri, dar si de locuinte, care se contureaza – am vazut machetele -, in zona bibliotecii, spre Nerva Traian. Este o imensa platforma ramasa in paragina de pe vremea lui Ceausescu. Se va crea un centru international de afaceri, birouri si locuinte, si in acest complex se va planta si un centru multifunctional, care inseamna o sala de concerte de 2.500 de locuri, moderna, o sala multifunctionala de 500 de locuri, unde se pot desfasura felurite manifestari si un muzeu de arta moderna care va fi, probabil, Muzeul Guggenheim.
– Va fi in reteaua Muzeelor Guggenheim?
– Da, va fi construit de ei si introdus in circuitul Muzeelor Guggenheim. Discutiile sunt destul de avansate, au trecut de stadiul de promisiuni.
– Aveti in proiect modificarea Legii drepturilor de autor?
– Sigur ca da, s-a si produs. Am trecut-o prin ordonanta de urgenta, a fost discutata in Senat, a trecut, si incepand de saptamana viitoare urmeaza sa fie discutata si la Camera.
– E un proiect al Ministerului Culturii?
– Da, a fost facut de ORDA si isi produce deja efectele, pentru ca a fost trecut ca ordonanta de urgenta, iar Comisia Europeana a inchis capitolul proprietate europeana, considerand ca acest proiect este perfect european si corespunde intru totul exigentelor Uniunii Europene in materie de drepturi de autor.
Anul Francofoniei, Festivalul “Enescu”, Sibiu – 2007
– Ce alte proiecte aveti acum, cat sunteti inca la inceput de mandat?
– Deja am inceput pregatirile pentru urmatoarea editie a Festivalului “Enescu”. Ieri am avut o intalnire, aici, cu dl Holender si cu directorul de la Artexim, Mihai Constantinescu. Suntem in pregatirea preluarii de catre Romania a presedintiei Comitetului de ministri al Consiliului Europei, Ministrul Culturii din Romania preia, incepand din noiembrie, pentru sase luni, conducerea structurii culturale. Va trebui sa umplem cu substanta culturala si programe aceasta perioada si sa-i dam tensiunea si prestigiul pe care le merita. 2006 este Anul Francofoniei. Suntem in legatura cu partea franceza si cu alte tari francofone, pentru a face impreuna proiecte si programe referitoare la Anul Francofoniei. La Paris, anul viitor, in vara, va fi un festival al francofoniei, la care Romania trebuie sa fie bine reprezentata. In toamna anului viitor, Romania organizeaza Summit-ul tarilor francofone, la care vor veni sefi de state din toate aceste tari. In Romania urmeaza sa organizam o suma de manifestari legate de acelasi eveniment. 2007 este anul “Sibiu – Capitala europeana”. Avem un comisar care a preluat administrarea intregii problematici create. Deocamdata se creeaza scena. Sibiul este un santier, in centrul istoric se lucreaza la fatade, se lucreaza la infrastructura, la pietele festivalului. Am facut investitii importante, am cumparat doua scene mobile pentru festivalul de acolo, am cumparat un pian Steinway, pe care-l vom trimite Filarmonicii din Sibiu. Dupa ce vom crea cadrul, sa vedem cu ce umplem aceasta scena timp de 365 de zile.
– E un festival de 365 de zile?
– Teoretic, da. Am facut o licitatie de proiecte si, la prima strigare, din 330 de proiecte au fost selectate 32. Se vor mai face asemenea licitatii si eu sper ca de la operatorii culturali, de la institutii, de la persoane interesate sa vina propuneri interesante, pe care sa le putem insera in cadrul anului respectiv. Sunt cateva manifestari traditionale pe care le vom implica, festivalul de teatru, este un festival de jazz, este un festival de orga, un festival de muzica de camera. Deci vom revigora toate aceste manifestari traditionale, dar lor trebuie sa li se adauge in mod necesar alte si alte colaborari. In acest sens, am vorbit cu cativa ambasadori si m-am intalnit si cu ministri ai Culturii din anumite tari care au, sa spunem, un interes deosebit pentru aceasta manifestare, pentru a obtine sprijinul lor, inclusiv financiar, pentru a imbogati paleta de manifestari de-acolo. Vom avea o prezenta franceza puternica acolo, am vorbit cu ambasadorul Germaniei, care ne-a propus cateva interesante colaborari, in plan muzical indeosebi, cu ambasadorul Austriei, cu cei din Luxemburg, cu partea maghiara am stabilit anumite colaborari in cadrul acestui proiect… In primul rand, ar trebui sa punem in evidenta multiculturalitatea specifica zonei. In al doilea rand, niste traditii din zona – exista elemente foarte importante de traditie culturala, din perioada Evului Mediu, dar si de mai tarziu. Exista o scoala de orga la Sibiu la 1600. Trebuie sa punem in valoare toate muzeele care sunt acolo si in primul rand Brukenthal-ul – si sunt lucrari extraordinare care se fac acolo. Nu in ultimul rand e de semnalat ca ar trebui sa fie o sinteza de traditie si de modernitate aceste manifestari… Cred ca aceasta imbinare intre traditie si prezent ar trebui sa fie marca Sibiului – 2007.
– Proiecte de restructurare a ministerului aveti?
– Foarte multe. Vorbeam la inceput despre ideea de a face economie. Cea mai buna cale de a face economie este descentralizarea. Am de gand sa scot din structura ministerului toate structurile economice, comerciale care fiinteaza pe langa MCC. Sunt peste 100 de institutii apartinatoare, este o retea foarte stufoasa, de la unitati economice, cum e Coresi, de pilda, pana la tot ceea ce este in reteaua Centrului National al Cinematografiei, “Sahia”, cinematografele care se gasesc in retea, toate institutiile culturale care sunt in subordinea ministerului, toate revistele. Eu cred ca ministerul trebuie sa faca proiecte culturale, sa faca strategii culturale, sa faca legislatie in materie, nu sa faca administratie culturala.
– Va multumesc.
Doua monumente pe calea privatizarii: Brukenthal si Bran
– Brukenthal-ul este retrocedat comunitatii germane?
– Brukenthal a lasat muzeul bisericii evanghelice si comunitatii sasesti din zona. Aici sunt doua lucruri de facut. Pe de o parte, trebuie sa ducem inapoi 18 tablouri care apartin unor mari maestri si se afla acum la muzeul din Bucuresti. Au fost luate de comunisti de-acolo. Vor fi duse inapoi abia in momentul cand vor exista la Sibiu toate conditiile de securitate si de pastrare. A doua tema este legata de faptul ca in muzeu nu sunt numai colectiile lasate de baronul Brukenthal, ci si opere care apartin statului roman. Trebuie sa realizam o intelegere cu Biserica Evanghelica, pentru ca toate aceste opere sa ramana pe loc – si cele ale statului, si celelalte. Brukenthal ramane un muzeu deschis publicului si se va face aceasta retrocedare catre Biserica Evanghelica si catre comunitatea sasilor.
– O chestiune similara se petrece cu un alt obiectiv al carui nume incepe cu Br, Castelul de la Bran. Cu Branul cum e?
– E un domeniu acolo, daca ar fi numai castelul ar fi bine. Exista o solicitare de retrocedare, am fost contactati de o firma de avocatura care este reprezentanta familiei Hohenzollern. Ei au produs anumite documente, au fost vazute aceste documente la Ministerul Culturii, am transmis aceasta documentatie si la Bran, pentru ca e normal sa vada si ei, sa le confrunte cu documentele pe care le au si ei. Daca se va dovedi ca aceasta cerere este indreptatita, proprietatea va fi retrocedata celor in drept. Autoritatile locale ar dori sa rascumpere castelul, daca acest lucru este posibil, de la mostenitorii legali, dar deocamdata nu s-a ajuns la aceasta faza. La Brukenthal lucrurile sunt fara putinta de tagada; in legatura cu Branul, lucrurile nu sunt, din punctul nostru de vedere, atat de clare. Pana ce acest dosar nu va fi complet transparent si acoperitor, nu vom face retrocedarea. Ce se va intampla nu stim deocamdata, mie fundamental mi se pare ca Branul sa ramana mai departe un obiectiv cultural deschis publicului, intr-un circuit cultural.
Centrul “Andrei Serban” s-a infiintat, dar deocamdata nu (prea) exista
– Ce se intampla cu Centrul de Cercetare si Creatie “Andrei Serban”, va fi cu sau fara Andrei Serban?
– Acest proiect a fost demarat de Ion Caramitru si de Andrei Serban. Discutiile intre ei au fost destul de intense si s-au concretizat printr-o hotarare de guvern referitoare la infiintarea acestui centru si la finantarea sa. S-a intamplat insa ca, printr-o neconcordanta cu legile Romaniei, acest centru n-a putut sa fie o institutie de invatamant care sa dea, asa cum s-a dorit, niste certificate de absolvire care sa poata fi fructificate de posesorii lor. Prin urmare, aceasta doleanta a lui Andrei Serban nu a putut fi satisfacuta. Din motive de legislatie. A doua doleanta a lui Andrei Serban e sa fie finantat direct de la buget. Nu s-a putut intampla acest lucru, pentru ca numai o institutie nationala poate fi ordonator de credite. Si atunci s-a pus in subordinea Teatrului National, avand insa un buget de sine statator. Dl Andrei Serban n-a fost de acord cu aceste doua aspecte si a spus ca nu doreste sa-si mai lege numele de acest proiect. Am avut mai multe randuri de discutii si corespondenta cu domnia sa, eu mi-am aratat toata disponibilitatea, dar i-am spus ca aceasta hotarare de guvern a aparut inainte de venirea mea la Ministerul Culturii si nu pot, in momentul de fata, sa modific o hotarare de guvern. In ultima scrisoare pe care mi-a transmis-o spunea ca nu doreste sa-si mai lege numele de acest centru, pentru ca el nu corespunde discutiilor, asa cum au avut ele loc in prima faza.
– Deci acest centru exista din punct de vedere legal. Si ce faceti cu el?
– Pai, exista prin hotarare de guvern si nu-mi ramane decat sa nu ma mai folosesc de numele lui Andrei Serban, asa cum imi spune in ultima scrisoare, si sa avem o discutie cu cei de la Teatrul National, din alte zone ale lumii teatrului si ale invatamantului teatral – sa ne gandim eventual la o alta persoana care sa dea numele acestei institutii. Parerea mea e ca el trebuie sa-si continue activitatea.
