Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis marţi ca statul român să plătească 13.000 de euro unui cetăţean româno-canadian care a acuzat rele tratamente după ce, în 2006, la Bucureşti, a fost prins de Poliţie cu o prostituată în maşina lui, ridicat şi dus la secţie, potrivit Mediafax.
Decizia luată marţi de o cameră a CEDO nu este finală, oricare dintre părţi putând cere, în termen de cel mult trei luni, judecarea cauzei de către Marea Cameră.
Petentul este Radu Sorin Ghiţă, un cetăţean româno-candian, născut în 1961, care locuieşte la Bucureşti.
Potrivit reclamantului, la 3 mai 2006, ora 1.00 noaptea, se afla cu domnişoara C. B. la el în maşina parcată într-un loc unde luminile stradale nu funcţionau. Doi poliţişti de la Secţia 3 din Capitală s-au apropiat de maşină şi le-au cerut celor doi actele de identitate. Ghiţă a prezentat permisul de conducere şi paşaportul, iar unul dintre poliţişti, D.U., i-ar fi zis: “Bă, ce te crezi, la vamă?”, cerându-i cartea de identitate. Acesta s-a conformat, însă poliţistul a refuzat să îi înapoieze actele, susţinând că bărbatul a consumat alcool. În timp ce al doilea poliţist, A.H., a plecat cu documentele la maşina de Poliţie, D.U. l-a invitat să coboare din maşină, pentru a demonstra că nu băuse. Când s-a conformat, poliţistul l-ar fi împins între maşină şi zidul unei clădiri, petentul replicându-i: “Tataie, te porţi ca un miliţian”. Atunci i-au fost puse cătuşe şi cei doi poliţişti l-ar fi lovit de mai multe ori la nivelul stomacului şi rinichilor, după care l-ar fi ridicat de jos şi dus la maşina de Poliţie, invitând-o şi pe C.B. să îi însoţească la secţie. Reclamantul a mai spus că ofiţerul D.U. a stat în spate şi l-a lovit tot drumul în cap.
La secţie, petentul a fost dus într-un beci, de unde şi-a sunat avocatul, care a cerut să vorbească cu unul dintre poliţişti. După conversaţia dintre avocat şi ofiţerul A.H., poliţia l-a descătuşat şi i-a permis să părăsească secţia, cerându-i să nu depună plângere, susţine Ghiţă.
Potrivit raportului Poliţiei asupra incidentului, cei doi ofiţeri s-au apropiat de maşina petentului şi au constatat că acesta întreţinea relaţii sexuale cu femeia cu care era, că a trebuit să insiste pentru ca acesta să le prezinte un act de identitate şi că i-au cerut apoi să urce în maşina de Poliţie, în timp ce ei întocmeau rocesul verbal de contravenţie. În acel moment, Ghiţă ar fi devenit agresiv, şi-ar fi aruncat telefonul mobil şi ochelarii şi s-ar fi aruncat el însuşi la pământ, strigând că este abuzat de Poliţie.
“Pentru a gestiona situaţia, am decis să îi punem cătuşe şi să îl ducem pe el şi pe domnişoara C. B. la secţie. A trebuit să folosim forţă fizică pentru a-i pune cătuşele, pentru că el îşi folosea forţa fizică împotriva noastră, încercând să scape şi ameninţându-ne. S-a dat în mod deliberat cu capul de pământ şi de uşile maşinii de poliţie. Cu greu, am reuşit să-l protejăm faţă de propria violenţă şi agitaţie”, continuă raportul Poliţiei, în care se mai precizează că, la secţie, petentul s-a calmat şi şi-a cerut scuze, spunând că era beat şi s-a speriat la gândul că soţia sa ar afla ce făcea în acea noapte. Astfel, poliţiştii au decis să îi dea doar un avertisment scris.
Totodată, poliţiştii i-au dat o amendă de 500 de lei numitei C. B., pentru prostituţie, aceasta recunoscându-şi fapta şi semnând procesul verbal.
Versiunea Guvernului asupra faptelor a preluat punctul de vedere al Poliţiei: petentul era sub influenţa băuturilor alcoolice, a refuzat să se legitimeze, i-a ameninţat pe ofiţeri spunând că are rude în Poliţie, a ieşit din maşină să îşi prezinte paşaportul şi şi-a pierdut echilibrul, căzând şi rănindu-se, a ţipat că este abuzat, a devenit agresiv, iar poliţiştii i-au pus cătuşe.
În aceeaşi zi, la ora 11.35, petentul a consultat un medic legist, care a consemnat existenţa mai multor răni la nivelul capului şi încheieturilor mâinilor. Ghiţă a fost internat între 29 şi 31 mai 2006 pentru a i se face investigaţii, în condiţiile în care acuza dureri mari şi persistente de cap, însă nu a fost diagnosticat cu traumă craniană.
În 10 mai 2006, bărbatul a depus plângere penală împotriva celor doi poliţişti, care au fost audiaţi, ca şi petentul, femeia cu care era acesta şi avocatul pe care l-a sunat în acea noapte. Pe baza dosarului prezentat de Poliţie şi fără a mai audia martori, procurorul a decis neînceperea urmăririi penale la 25 august 2006. Reclamantul a contestat decizia, însă aceasta a fost menţinută.
Ghiţă s-a adresat apoi, la 6 noiembrie 2006, Tribunalului Bucureşti, acuzând poliţia de brutalitate şi autorităţile judiciare că nu au făcut o investigaţie serioasă. Cererea a fost respinsă de tribunal, la 12 decembrie 2006, după ce părţile au depus din nou mărturie. Petentul s-a adresat, mai departe, Curţii de Apel Bucureşti, care, după reexaminarea dosarului, a emis aceeaşi decizie, definitivă, în 26 aprilie 2007.
La 7 decembrie 2007, reclamantul s-a adresat CEDO. El a invocat articolul 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ce stipulează interzicerea torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, precum şi articolul 5 – “Dreptul la libertate şi la siguranţă” -, susţinând că a fost ridicat de Poliţie şi dus la secţie pe nedrept, şi articolul 6 – “Dreptul la un proces echitabil”, susţinând că procedurile instanţelor române nu au fost corecte.
Ghiţă a cerut să i se plătească 15.000 de euro, cu titlul de daune materiale, reprezentând veniturile pe care le-ar fi pierdut cât timp a fost spitalizat, 100.000 de euro cu titlul de daune morale, pentru violarea drepturilor prevăzute în cele trei articole sus-menţionate, şi 4.239,04 euro – cheltuieli de judecată. De asemenea, el a solicitat ca cei doi poliţişti în cauză să fie demişi.
CEDO a reţinut numai încălcarea articolul 3 din Convenţie, respingând celelate două acuzaţii – de violare a dreptului la libertate şi siguranţă şi a dreptului la un proces echitabil -drept rău-voitoare.
Totodată, Curtea nu a constatat vreo legătură de cauzalitate între violarea articolului 3 şi pierderi materiale suferite de petent, însă a dispus plata a 10.000 de euro pentru prejudiciul moral.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, reclamantul care are câştig de cauză are dreptul la rambursarea acestora numai în măsura în care se arată că au fost justificate, iar cuantumul este unul rezonabil. În aceste condiţii, CEDO a decis că petentul mai trebuie să primească 3.000 de euro de la statul român, drept cheltuieli de judecată.
